Mult îndrăgiți prieteni cititori și cititoare,
Cu o imensă plăcere mă adresez vouă pentru a vă trimite aceste gravuri pe care mă grăbesc să le comentez. Prima dintre ele este intitulată…
…TOLERANTIA IN ADVERSIS ADFERT NOTIONEM DEI
─‘Toleranța în adversitate produce cunoașterea lui Dumnezeu’─
Aceste gravuri fac parte dintr-o serie de 14 desene numită Scara lui Iacob sau Alegoria drumului către mântuirea veșnică, tipărite de Dirck Volckertszoon în 1550. Gravurile poartă semnătura pictorului olandez Maarten Van Heemskerck ca autor al acestora.
Personajul care personifică toleranța are un picior pe o nicovală, un atribut al răbdării. În mâna stângă ține torța cunoașterii, iar în dreapta o farfurie cu doi ochi.
Un detaliu care ne atrage atenția datorită similitudinii simbolismului este că, începând cu secolul al XIV-lea, unul dintre atributele cu care a început să fie înfățișată Sfânta Lucia ─purtătoarea de lumină, martiră creștină, 283-304─ a fost o farfurie cu doi ochi. Una dintre legendele medievale spunea că proconsulul Pascasius „a ordonat soldaților săi să-i scoată ochii Luciei, dar după ce au făcut acest lucru, Dumnezeu i-a dăruit ochi noi, chiar mai frumoși decât cei pe care îi avea înainte”. Este foarte probabil că atât pictorul, cât și gravorul să fi cunoscut această iconografie a Sfintei Lucia. După cum cu siguranță cunoșteau și iconografia unei alte martire, reprezentată ținând o lumânare în mână, Sfânta Genoveva ─420-502─, patroana orașului Paris datorită marii sale credințe, influenței și contribuției la apărarea orașului împotriva invaziei hunilor în anul 450 și mai târziu împotriva invaziei francilor.
Când încercăm să pătrundem în semnificația acestei extraordinare gravuri, ne dăm seama că personajul central poartă pe cap un fel de coif pe care ies în evidență niște ochi umani. Această reprezentare face aluzie la faptul că, pentru a deveni răbdători și toleranți, trebuie să fim foarte conștienți, foarte alerți și însoțiți de forța pe care ne-o indică nicovala pe care bătrânul își sprijină piciorul stâng. Nicovala suportă toate loviturile fără să sufere nici cea mai mică stricăciune, la fel și sufletul, întărit prin munca interioară, rezistă încercărilor vieții zilnice, menținându-se ferm pe cale.
Torța pe care personajul o ține în mâna stângă alegorizează lumina Conștiinței, deoarece fără ea rătăcim orbește în fața adversităților din existența noastră. Acest lucru este reafirmat de farfuria cu doi ochi pe care acest bătrân o poartă în mâna dreaptă. Avem nevoie de viziunea Conștiinței pentru a înțelege și a pătrunde adversitățile din trecerea noastră prin caruselul existenței. Toate acestea ne reafirmă credința în puterile Creatorului, care este capabil să ne redea vederea chiar și atunci când suntem supuși cruzimii umane.
Anahoretul musculos din gravura noastră ne oferă, așadar, trei lucruri indispensabile pentru a triumfa în călătoria ermetică: niște ochi reprezentând Conștiința, o nicovală făcând aluzie la forță și o torță indicându-ne înțelepciunea……
Cealaltă gravură, de mai jos, ne spune în latină:
Spes roboratur patientia.
Traducere: ‘Speranța se întărește prin răbdare’.
Personificarea speranței ține în mâna dreaptă o nicovală, ca simbol al răbdării și o ancoră alături. Este bine să precizăm dragi cititori că ancora a fost folosită în epoca medievală și în timpul Renașterii de către frățiile masonice pentru a reprezenta cele Trei Forțe Primare ale Creației: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt; cu alte cuvinte, a fost un simbol al eliberării.
Răbdarea și toleranța ─capacitatea de a îndura adversitățile─ sunt sinonime. Această definiție ni se pare interesantă:
Sinonime pentru răbdare: tărie, rezistență, resemnare.
Răbdarea este, prin derivare, o virtute a suferinței, dar este de asemenea o virtute activă, precum răbdarea în hărnicie, în aplicare și în învățătură.
Pasiv, ea este senină, stăpână pe sine, fără să cedeze teren sau să se plângă; activ, ea adaugă la acest spirit, după cum este adecvat situației, o hărnicie și o fidelitate constantă, vigilentă și neobosită.
Tăria este tipul pasiv de răbdare, însoțită de un curaj remarcabil. În rezistență, atenția este îndreptată spre suportarea muncii, a durerii, a insultei etc. Resemnarea implică supunerea voluntară a voinței față de o cauză personală de suferință sau de pierdere; este un cuvânt elevat, care în general îl consideră pe Dumnezeu drept stăpân al vieții umane. Prin urmare, resemnarea este, în general, o supunere sau o blândețe, resemnându-ne sau renunțând la dorințele personale în fața voinței lui Dumnezeu.
O observăm în stânga pe Sfânta Lucia ─pictură de Domenico Beccafumi, 1486-1551. În dreapta, Sfânta Genoveva cu torța și Sfânta Lucia cu spada.
Aceste picturi indică faptul că ambele martire au lucrat cu Focurile Sacre și, prin urmare, au dreptul să fie reprezentate cu spade.
Vă dau câteva fraze foarte potrivite pentru reflecție:
„Credința începe ca un experiment și se termină ca o experiență.”
William Ralph Inge
„Credința constă în a accepta afirmațiile sufletului, iar absența credinței în a le nega.”
Emerson
„Omul credincios este veșnic în speranța sa.”
Lucas Fernández de Ayala
„Credința este continuarea rațiunii.”
William Adams
„Cel care are încredere nu obosește niciodată.”
Quevedo
PACTA SUNT SERVANDA.
─‘Pactele trebuie îndeplinite.’─
KWEN KHAN KHU
