Mult stimați cititori și cititoare,
Cu această ocazie vă trimit ultima dintre cele șapte gravuri referitoare la cele șapte daruri ale Spiritului Sfânt, intitulată…
…SPIRITVS TEMORIS DNI
─‘Spiritul Fricii de Dumnezeu’─
Pentru a pătrunde în acest ultim „dar” al Spiritului Sfânt este nevoie de modestie și umilință, deoarece vorbim despre nici mai mult nici mai puțin decât ceea ce numim Dumnezeu.
Este necesar să înțelegem că Dumnezeu, FIINȚA, este în primul rând o energie impunătoare, înzestrată cu calități extraordinare precum omnisciența, omniprezența, omnipotența și o serie de calități metafizice care scapă raționamentului ieftin al umanoidului rațional.
FIINȚA sau Dumnezeu, se află dincolo de bine și de rău, dincolo de toate lucrurile iluzorii ale existenței noastre și pe care ajungem adesea să le considerăm reale, când în realitate ele sunt lucruri care aparțin relativității prezenței noastre. Astfel, putem afirma fără teama de a ne înșela că El este stăpânul vieții noastre de când ne naștem și continuă să fie stăpânul nostru atunci când plecăm spre alte dimensiuni odată cu venirea morții noastre pământești.
Când Moise, în timpul său, a dat omenirii TABLELE LEGII, prima poruncă exprimată pe acestea era, tocmai, „Să-l iubești pe Dumnezeul tău mai presus de toate lucrurile…”. Aceasta însemna și înseamnă că toate celelalte: prieteni, familie, posesiuni, soț sau soție, bunuri materiale de orice fel etc., etc., etc., ar fi secundare în ordinea priorităților de avut în vedere în dezvoltarea trecerii noastre prin această vale a plângerii.
Atunci când permitem intelectului nostru să se amestece în viața noastră spirituală, atunci EGOUL nostru ANIMAL începe să tragă sforile, încercând în permanență să ne facă să simțim că suntem autosuficienți și că acea idee pe care o purtăm în psihicul nostru este greșită. Evident, acest lucru se întâmplă atunci când ne lăsăm prinși în capcană de ceea ce numim identificarea cu lucrurile sau cu stările exterioare și interioare care ne înconjoară și atunci începe să prindă contur somnul Conștiinței…
Această stare de adormire ne-a însoțit timp de secole și milenii și a provocat trista separare de noi a acelei puteri energetice pe care o numim FIINȚĂ. Ca urmare a acestei separări, s-au abătut asupra noastră nenumărate tragedii, drame și comedii, iar cel mai rău din tot acest haos este că nu reușim să identificăm cauza tuturor acestor circumstanțe malefice ─adică: EUL. Gnoza, din fericire, ne-a învățat și ne învață să transformăm evenimentele care ni se întâmplă zilnic, cu scopul de a nu întări orbirea noastră, pentru a nu continua să fim somnambuli gânditori. De aceea, sociologii numesc Homo sapiens sapiens bipedul tricerebrat care umblă pe străzile marilor orașe.
Dar acest biped la care ne referim nu știe de ce există, pentru ce există, cine l-a adus la viață, de ce trăiește și încotro se îndreaptă odată cu venirea morții… Este indiscutabil că, dacă nu ne punem întrebări profunde cu privire la relația noastră cu divinul, evident, propriul nostru Creator poate decide, când consideră de cuviință, dispariția noastră din lumea celor vii, deoarece noi suntem și am fost o parte a acelei creații pe care o contemplăm cu ajutorul celor cinci simțuri ale noastre.
Dacă noi, ființele umane, ne-am preocupa să găsim motivul acestei Creații, care include întreaga natură și cosmosul sau universul, lucrurile ar sta altfel și am începe atunci să dăm un sens prezenței noastre în mijlocul acestui întreg scenariu.
Din nefericire, dragi cititori/cititoare, pseudo oamenii de știință din vremea noastră studiază cosmosul și natura cu un aer de pseudo-sapiență și crezându-se mereu purtători absoluți ai esenței adevărului, ceea ce îi face să inventeze himere pe care ajung să le numească adevăruri. Ca atunci când s-a spus că Pământul era plat și că nimeni nu putea trece dincolo de orizont sau ca atunci când se comenta că existau doar trei dimensiuni, constituite din lungimea, lățimea și înălțimea oricărui lucru, pentru a ajunge să respingă aceste pseudo-adevăruri cu afirmațiile lui Einstein, care a stabilit legea relativității, urmate de apariția lui Hinton și de abordarea sa a universurilor paralele.
De aceea fecioara din gravura noastră apare îmbrăcată simplu, cu capul înconjurat de focul iluminării și purtând o coroană de lauri pe acesta. Laurul este simbolul victoriei adevărului. Din acest motiv această imagine a laurului este din nou prezentă în mâna dreaptă a femeii din tema noastră. Dumnezeu, FIINȚA, este infinit de puternic, dar în același timp foarte mărinimos, deoarece El reprezintă inteligența inteligențelor, iar o parte din această inteligență este constituită de extraordinara sa umilință. De aceea, într-o ocazie, înțeleptul Solomon a exclamat: „Gloria lui Dumnezeu constă în a-și ascunde tainele, iar gloria omului în a le descoperi”.
Pe de altă parte, este bine să știm că, atunci când, din cauza auto-importanței noastre, ajungem să desconsiderăm puterile FIINȚEI și ne transformăm în creaturi care practic îi contestăm omnisciența și omnipotența, ajungem să fim condamnați de Justiția Divină la niveluri inferioare sau infradimensiuni, unde se aud doar plânsetul și scrâșnirea dinților, așa cum afirmă Sfintele Scripturi.
În partea de jos a gravurii noastre vedem, însoțind fecioara, o pasăre de zbor înalt. Știm cu toții că aceste păsări pot, într-adevăr, să se înalțe la înălțimi nebănuite, iar acuitatea vederii lor le permite să detecteze de la înălțime mișcările unui simplu vierme de pământ. În același mod, viziunea Creatorului, viziunea FIINȚEI, contemplă totul; de aceea se spune, în mod tradițional, vorbind despre Dumnezeu, că El vede totul, percepe totul din împărăția sa din înalt.
De asemenea, trebuie să adăugăm la descrierea gravurii noastre două creaturi animale asemănătoare cu un amestec de capre cu sâni umani și dotate cu gheare. Ambele creaturi țin în boturile lor o frânghie care, în partea superioară indică un rând de frunze ce prezintă un cap uman în mijlocul lor. Capul uman este acolo pentru a-i spune cititorului:
«Si non in timore Domini tenueris te instanter, cito subuertetur domus tua. Eccles. 27».
Traducere: ‘Dacă nu te menții statornic în frica de Domnul, casa ta va fi curând dărâmată. Ecleziastul 27’.
Să reflectăm acum la următoarele fraze:
„Ecleziastul, 27:
Dumnezeu vorbește astăzi
1 Mulți păcătuiesc pentru câștig, iar cel care vrea să fie bogat devine orb.
2 În crăpătura stâncilor se fixează țepe; așa păcatul se strecoară între cumpărare și vânzare.
3 Dacă un om nu este statornic în frica de Domnul, casa lui va fi curând ruinată.
4 Scuturând sita, rămâne doar neghina; și ascultând un om vorbind, se descoperă greșelile lui.
5 Vasele de lut sunt testate în cuptor; om este testat într-o discuție.
6 Fructul arată dacă un pom este bine cultivat; tot așa, prin argumentare, se dezvăluie caracterul omului.
7 Înainte de a-l auzi vorbind, să nu lauzi pe nimeni; așa se pune la încercare o persoană.
8 Dacă cinstea o cauți, o vei dobândi și ea te va împodobi ca o haină scumpă.
9 Păsările se adună cu cele de felul lor, iar sinceritatea îi însoțește pe cei care o practică.
10 Leul așteaptă să-și atace prada, iar păcatul îi așteaptă pe cei care fac nedreptate.
11 Cuviosul vorbește mereu cu înțelepciune, dar nebunul se schimbă precum luna.
12 Dacă ești cu nesăbuiți, măsoară-ți bine timpul; dacă ești cu înțelepți, poți să te întinzi.
13 Vorbirea proștilor provoacă indignare, iar râsul lor se bucură de păcat.
14 Să-i auzi jurând la fiecare pas, îți face părul să se zburlească; dacă se ceartă, trebuie să-ți acoperi urechile.
15 Când se luptă cei trufași, este moarte sigură; ce îngrozitor este să-i auzi insultându-se!
Un secret este păstrat:
16 Cine nu păstrează o taină nu este de încredere și nu va găsi un prieten apropiat.
17 Iubește-ți prietenul și nu-l trăda; dacă nu-i păstrezi secretele, nu-l mai căuta.
18 Distrugerea unei prietenii este același lucru cu o crimă.
19 Este ca și cum ai lăsa o pasăre să-ți scape din mână; ai lăsat prietenul să plece și nu-l vei mai găsi.
20 Nu-l căuta, căci e deja departe; a scăpat ca o gazelă dintr-un laț.
21 O rană poate fi bandajată, o insultă poate fi iertată, dar cel care nu păstrează secretele nu are nicio speranță.
Nesinceritatea
22 Cel care face cu ochiul pune la cale ceva rău; cei care îl cunosc deja nu se apropie de el.
23 În fața ta te laudă și aplaudă tot ce spui, dar pe la spate își schimbă tonul și cu propriile tale cuvinte te face să cazi.
24 Detest multe lucruri, dar niciunul mai mult decât pe el; și Domnul îl detestă și el.
25 Cine aruncă o piatră în cer, îi va cădea în cap; și cine lovește cu perfidie, se lovește și pe sine.
26 Cine sapă o groapă va cădea în ea și cine pregătește un laț va fi prins în el.
27 Cel ce face răul, acesta va cădea asupra lui și nu va ști de unde îi vine.
28 Orgoliosul batjocorește și insultă, dar pedeapsa, ca un leu, îl așteaptă.
29 Cel care se bucură de ruina celui drept va cădea în capcană și își va primi chinul înainte de a muri.”
Adaug în continuare câteva fraze pentru reflecție:
„Mă tem de Dumnezeu, iar după Dumnezeu mă tem mai ales de cel care nu se teme de El.”
Saadi
„Frica trebuie întotdeauna păstrată, dar niciodată arătată.”
Quevedo
„Frica este măsura calităților sufletești.”
Virgilio
„Multora le lipsește acel pic de lume și de tact practic, fără de care este atât de ușor să găsești noi obstacole la fiecare pas, chiar și acolo unde drumul este întins. Ei văd și vor să vadă singuri și cred că se descurcă bine când abia pot întrezări, și au mare nevoie de mila noastră.”
Pius al X-lea
„Nu cunosc o emblemă mai potrivită pentru o minte suverană decât tenacitatea de scop care își urmează invariabil calea până ajunge la țel.”
Emerson
MEMENTO MORI
─‘Amintește-ți că vei muri.’─
Kwen Khan Khu
