Mult iubiți prieteni cititori,
Prin aceste rânduri vreau să mă adresez tuturor și cu această ocazie să vă scriu despre viața…
…SFÂNTULUI APOSTOL BARTOLOMEU
Doisprezece au fost bărbații aleși de V.M. Aberamentho pentru a-l ajuta să-și dezvolte doctrina sacră și pentru a participa la drama sa teribilă pe care o cunoaștem astăzi ca drama Calvarului sau drama Golgotei.
Ei toți și-au dat viața în întregime pentru a-l urma pe Mesia, care fusese menționat atât de mult în profețiile biblice timp de multe secole și, simțind direct acele realități prin actele pe care l-au văzut pe Nazarinean săvârșindu-le, au abandonat totul pentru a se dedica doar să meargă prin lume propovăduind vestea bună pe care Theomegalogosul i-a oferit-o acestei omeniri cufundate în confuzie și perversiune.
Unul dintre acei oameni pe care istoria îi numește acum Apostoli a fost, tocmai, un ucenic al Marelui Kabir din Galileea, care este amintit ca Sfântul Apostol Bartolomeu…
Cu această ocazie, pentru a vă vorbi despre acest martir, voi lua ca subiect o sculptură care se găsește în ceea ce se numește în zilele noastre Domul din Milano sau catedrala orașului italian pe care în prezent îl numim Milano.
Această lucrare sculpturală a fost realizată de artistul renascentist pe nume Marco d’Agrate, care a trăit între anii 1504 și 1574. Sculptura este situată în fața vechiului mausoleu, în transeptul drept, și este cea mai renumită operă de artă din interiorul acelui maiestuos mausoleu.
Această operă îl reprezintă pe Sfântul Apostol Bartolomeu, care a fost jupuit de viu, fără piele, care îi atârnă de umeri și cade în față de parcă ar fi o mantie. Apostolul poartă o carte deschisă în mâna stângă și un cuțit în mâna dreaptă. Maeștrii alchimiști din primele vremuri ale Creștinismului și de-a lungul întregului Ev Mediu, au simbolizat Mercurul înțelepților sub forma unei cărți deschise, indicându-ne cu această imagine că apele sacre fuseseră deja fecundate de Sulful divin sau Focul binecuvântatei Stella Maris. Pe de altă parte, cuțitul pe care îl poartă Apostolul nu face pur și simplu aluzie la felul în care i-au luat viața, ci simbolizează cuțitul autoobservării de sine pentru a găsi atunci dizolvarea Egoului animalic în fiecare dintre noi.
Studiind îndeaproape această magnifică operă de artă, ne dăm seama că privirea Sfântului Bartolomeu scrutează infinitul și arată, totodată, o profundă durere. La baza acestei sculpturi se poate citi o inscripție care ne spune în latină: „NON ME PRAXITELES SED MARC FINXIT AGRAT”. Această frază tradusă ne spune: ‘Nu m-a făcut Praxiteles, ci Marco d’Agrate…’. Nu trebuie să uităm că Praxiteles a fost cel mai renumit sculptor grec al secolului al IV-lea î.Hr.
Intrând acum în materie, este bine să ne amintim că doar fiind cruzi cu noi înșine ─în lupta noastră împotriva Egoului nostru animalic─ putem, în cele din urmă, să dăm realitate acelei fraze lapidare pe care mulți Maeștri ai artei transmutatorii au subliniat-o: „Lăsați carnea să abandoneze. oasele!!”.
Avem nevoie, dragi cititori, să experimentăm teribile suferințe voluntare și să experimentăm multe sacrificii conștiente. Evident că toate acestea prin didactica psihologică pe care într-un ceas bun ne-a arătat-o Avatarul și Patriarhul nostru, V.M. Samael Aun Weor, de-a lungul operelor sale magistrale despre Gnosticism. Didactica morții agregatelor noastre psihice era cunoscută de Budismul tibetan cu mii de ani în urmă și din acest motiv există sculpturi reprezentative ale unui yoghin realmente scheletic așezat în poziția lotusului pentru a intra în meditația interioară profundă.
Când studiem viața Apostolilor V.M. Aberamentho rămânem uluiți de moartea pe care fiecare dintre ei a întâlnit-o la sfârșitul vieții. Toate au fost morți tragice, pline de o imensă durere imposibil de descris în cuvinte. Unii au fost tăiați cu fierăstrăul, alții decapitați precum Pavel din Tars etc., etc., etc. Și în fața acestor morți neașteptate, apare o întrebare în mintea noastră: au plătit ei toți karme teribile pentru că l-au servit pe Cristos și, prin urmare, au căutat să-și atingă eliberarea spirituală?
RĂSPUNS: Da și nu. Cu siguranță, atunci când cineva se pregătește să abandoneze Roata Samsarei ─roata nașterilor și morților─ este evident că înainte de a putea face acest lucru, trebuie să plătească fiecare ban pe care îl are ca datorie față de tribunalele karmei din cauza acțiunilor noastre greșite din existențe anterioare. Aceasta este legea, acesta este prețul eliberării. Dar, pe de altă parte, aceste morți au fost încadrate pentru istorie ca un mesaj pentru întreaga umanitate, căutând să o facă conștientă de nevoia urgentă de a ne separa de iluzia mayavică a existenței noastre pentru a ne încredința în brațele FIINȚEI.
Toate acestea erau cunoscute dinainte de V.M. Aberamentho și așa le-a încredințat celor doisprezece Apostoli ai săi, care la rândul lor au acceptat provocarea pusă de Logosul Solar… De asemenea, este important să nu uităm că cerul se cucerește prin asalt și doar cei curajoși l-au cucerit!, spune tradiția ermetică.
Câți dintre noi am fi capabili să ne dăm până și ultima picătură de sânge pentru iubire față de AL TREILEA FACTOR AL REVOLUȚIEI CONȘTIINȚEI? Am fi capabili să ajungem la aceste sacrificii? Să reflectăm, prieteni și prietene, deoarece calea Autorealizării ne va cere mereu tot mai multe sacrificii de fiecare dată când tânjim să ne apropiem din ce în ce mai mult de împărăția Eternului….
Vă dăruiesc acum câteva fraze pentru reflecție:
„Meritul persoanelor stabilește prețul acțiunilor lor.”
Cristina a Suediei
„Natura constituie meritul, iar norocul îl aduce în operă. ”
La Rochefoucauld
„Martiriul este o semnătură a credinței.”
Fratele Damian Cornejo
„Dumnezeu îi rănește întotdeauna pe cei pe care îi pregătește pentru mântuirea veșnică.”
Sfântul Isidor din Sevilla
„Ceea ce a rânduit cerul să se întâmple, nu există sârguință sau înțelepciune care să-l împiedice.”
Cervantes
MEMENTO MORI.
─‘Amintește-ți că într-o zi vei muri.’─
KWEN KHAN KHU
