Mult iubiți prieteni cititori și cititoare,
Cu mare plăcere vă trimit această gravură care are titlul…
…SOLA VIRTUS EST FUNERIS EXPERS
─‘Doar virtutea este scutită de moarte’─
Această gravură face parte dintr-o carte de embleme intitulată Emblemata Liber ─‘Cartea emblemelor’─, ale cărei desene îi aparțin lui Jean-Jacques Boissard ─1528-1602─, umanist, scriitor, poet în limba latină, editor și desenator francez.
În imaginea de față ni se arată virtutea în partea stângă, cu o spadă și un scut în mâini. Cele trei moire ─Clotho, învârtitoarea, Lahesis, împărțitoarea destinelor și Atropos, secerătoarea─, iar lângă ele moartea ținând clepsidra sa. Moira Lahesis scrie pe o piatră funerară ─a se citi: lespede─: Sic Visum Superis: ‘Așa vor Zeii’.
În mitologia greacă, moirele ─parcele pentru romani─ erau personificările destinului. Ele controlau firul metaforic al vieții fiecărui muritor și nemuritor, de la naștere până la moarte.
Erau însărcinate să ducă sufletele defuncte în locurile care le aparțineau ─infern, ceruri, purgatoriu. Cele trei se ocupau cu torsul, tăind firul care măsura lungimea vieții cu o foarfecă pentru a fixa momentul morții cuiva. Ele torceau lână albă și amestecau fire de aur și fire de lână neagră. Firele de aur simbolizau momentele fericite din viața persoanelor iar lâna neagră pe cele triste.
Există o traducere a textului care însoțește emblema în carte:
„Tot ceea ce este prețuit în această lume este supus distrugerii: puterea, sănătatea, bogăția, demnitatea și, în general, tot ceea ce face ca drumul acestei vieți să fie mai ușor; se schimbă brusc și dispare într-o clipă ca linia unui fulger, pentru că nimic nu este durabil în natură. De aceea înțeleptul spune că singurul adevăr este virtutea ca comoară permanentă. Cu siguranță și noi înșelăm această viață atât de scurtă și trecătoare; pe nedrept o numim viață.
Nu ne recunoaștem în copilărie, atunci doar gângurim; tinerețea ne zăpăcește jumătate din viață, iar când la o anumită maturitate ni se dă judecata, ea este învăluită într-o infinitate de trudă și griji. Declinul nostru se întâlnește cu bătrânețea dureroasă, care ne conduce cu o mână rece până la capătul drumului nostru. Frumusețea se ofilește brusc; bucuria și distracția trec într-o clipită; bucuria posesiunilor este dezbătută și nu are nimic sigur, chiar și păstrându-le nu avem decât o povară asupra spiritului. Forțele naturii sunt slăbite de forța bolii; ne urmărește sărăcia, care ne acoperă cu dispreț; prietenii sunt rari. Pe scurt, să spunem că cerul nu acoperă nimic în care să ne putem fixa ancora siguranței noastre, pentru că suntem prada morții. Numai virtutea ne permite să scăpăm de toate pericolele și ne garantează asuprirea tuturor acestor defecte. Ea este nemuritoare, iar cel care își croiește viața după natura sa și-o dublează, ba chiar o perpetuează pentru totdeauna”.
Ce înseamnă toate acestea?
Aceasta înseamnă, stimați cititori, că singurul sens adevărat al existenței noastre este să trăim pentru FIINȚĂ și virtuțile sale. FIINȚA este totul și este capabilă să învingă moartea. Cu FIINȚA continuăm în regiunea morților, dar bucurându-ne de demnitate, de inteligență, de Conștiință și bucurându-ne de o plenitudine greu de definit. Nu suntem ca acele creaturi care și-au petrecut viața pământească absolut identificate, într-un mod stupid, cu corpul fizic, cu sănătatea aparentă, de care doar profită pentru a-și da frâu liber pasiunilor egoice violente, sau atașate de bogățiile materiale, având în inima lor o teamă, o teroare de a le pierde, deși știu că, în ziua morții, toate acestea vor fi lăsate în urmă…
Așa cum bine ne subliniază Gnoza, suntem umanoizi care ne naștem cu o Conștiință adormită, creștem plini de fantezii, ne maturizăm crezând că suntem inteligenți, îmbătrânim plini de obiecții și plângeri de tot felul până când, în cele din urmă, părăsim această vale a plângerii și mergem în alte dimensiuni din nou cu Conștiința adormită. În concluzie, este repetarea unui NONSENS, o viață bazată pe hipnoza psihică ce nu ne permite în niciun fel să vedem, să simțim și să percepem MAREA REALITATE.
Cele trei moire reprezintă pentru noi forțele destinului, care se împlinește fie că ne place sau nu. Însă, în gravura noastră, cea care rămâne fermă și neclintită este virtutea. Numai virtuțile depășesc toate dificultățile și se transformă în speranțe atunci când totul pare pierdut în lumea noastră iluzorie.
La picioarele celor trei moire vedem amfore, ulcioare, coroane, săgeți și cufere pline de comori. De ce? RĂSPUNS: Pentru că ele exercită adevărata guvernare asupra existenței tuturor ființelor. De aceea ni se spune că viața noastră se poate schimba brusc de la o clipă la alta ca lumina unui fulger. Și în acest sens este incontestabil că moirele acționează în colaborare cu Arhonții Karmei.
Pentru cel care a lucrat asupra lui însuși, viața capătă un alt sens, deoarece, cu fiecare zi care trece, începe să perceapă motivul anumitor circumstanțe și din fiecare dintre ele dobândește treptat o învățătură care îi îmbogățește Conștiința. Atunci când Conștiința se extinde din ce în ce mai mult, ea devine omnisciență, iar într-o astfel de stare conștientă nu mai suntem niște mașinării care doar primesc energii din cosmos pentru a le retransmite straturilor inferioare ale Pământului, astfel încât acesta să continue să se rotească în jurul propriei axe.
Avem doar două alternative în existența noastră:
- Să trăim pentru Ego, pentru Eu și nenumăratele sale pofte, cu consecința distrugerii individualității noastre sacre iar destinul nostru final va fi abisul.
- Sau să trăim pentru FIINȚĂ, ceea ce vine împreună cu o hotărâre de a renunța la iluziile EULUI ─oricare ar fi ele─ și de practicarea celor trei factori ai Revoluției Conștiinței, și anume:
- A MURI ─psihologic.
- A NE NAȘTE ─a crea o nouă viață interioară ajutându-ne cu arta Alchimiei.
- A NE SACRIFICA PENTRU UMANITATE ─pentru a dezvolta virtuți prin suferințe voluntare și sacrificii conștiente.
Ajunși aici, îmi permit să vă ofer câteva fraze izvorâte din analiza unor mari ființe care au existat în lumea noastră:
„Conștiința este prezența lui Dumnezeu în om.”
Victor Hugo
„Conștiința este vocea sufletului.”
Chateaubriand
„Nu există teatru mai mare pentru virtute decât Conștiința.”
Cicero
„Conștiința este o licărire a purității stării primitive a omului.”
Bacon
„Conștiința noastră este un judecător infailibil, atât timp cât nu am ucis-o.”
Balzac
PAX VOBISCUM.
─‘Pacea fie cu voi’.
KWEN KHAN KHU
