Preaiubiți prieteni și prietene:
Mă grăbesc să vă scriu, răbdători cititori, pentru a vă transmite un comentariu oferit într-un moment bun de către Avatarul nostru într-una dintre conferințele din A Cincea Evanghelie. În cadrul acesteia, Venerabilul Maestru ne descrie cu de-amănuntul cum sunt, cu adevărat, experiențele pe care le suferă sufletele în ciclurile involutive ale planetei noastre atunci când a ajuns la ele INVOLUȚIA.
Subsemnatul dă mărturie absolută că aceste adevăruri exprimate de către Avatarul nostru sunt absolut corecte, deoarece Ființa mea Reală mi-a permis să mă aflu în respectivele regiuni și sunt exact așa cum le descrie binecuvântatul nostru Guru.
Fără a mai adăuga nimic, vă las cu cuvintele Sublimului:
CELE CINCI REGIUNI ALE LUMILOR INFERNALE
„Există o sută opt existențe, iar arborele care nu dă fructe este tăiat și aruncat în foc. Nu este deloc agreabil, dragii mei frați, să pătrundem în Lumile Infernale. Prima zonă de sub epiderma pământului este foarte asemănătoare cu viața de aici, de la suprafață. În acea întâi zonă, avem persoane îmbrăcate în stilul celor de aici: comercianți, piețe, cabarete, cafenele, persoanele sunt îmbrăcate într-o formă identică.
În cea de-a doua zonă deja se văd magi negri cu tunicile lor roșii, negre; magiciene negre, îmbrăcate cu veșmintele lor cu dragoni străpunși, turbanele lor roșii; temple de magie neagră etc.; principi ai tenebrelor, adică, mari domni precum Bael, Baal, ei toți.
În cea de-a treia zonă crește răutatea, se văd lucruri oribile.
Pe acolo, în cea de-a patra sau a cincea zonă deja vedem ființele antiumane preschimbate în bestii, cai cu coarne ca și unicornul, în câini gigantici cu coarne, figuri animalice de toate felurile. Au intrat în stadiul de involuție animală.
După aceea, de la cea de-a cincea zonă încolo, începem să-i vedem deja pe cei care au fost umani aici (sau cel puțin umanoizi) preschimbați în ceva asemenea plantelor. Par umbre care traversează zidurile acelor clădiri ale Lojii Negre, umbre care alunecă asemenea crengilor etc. Se recapitulează procesul vegetal.
După aceea, în nucleul viu al Pământului, în tot centrul planetei Pământ, îi putem percepe pe cei pierduți preschimbați în piatră.
Odată eu am rămas în interiorul organismului nostru planetar investigând timp de ore întregi, mișcându-mă în astral prin acel nucleu viu al planetei Pământ. A fost înspăimântător, o atmosferă apăsătoare. Acolo, câteva vrăjitoare din Avern trecură pe lângă mine, intrară într-o bucătărie oribilă pentru a-și pregăti poțiunile, în acele regiuni încă preocupate pentru a face răul. Am vrut să intru într-o cămăruță de rău augur pe care am găsit-o pe acolo și am văzut pe un pat de plăcere, o prostituată care se dezintegra lent, puțin câte puțin: fornica, coabita cu orice larvă care trecea prin acele locuri, și se tot topea (dați-vă dumneavoastră seama) ca o lumânare, în mod lent, pierzându-și mâinile, brațele și picioarele puțin câte puțin. De-odată, am văzut o piatră cu un fel de cap care se mișca. Am spus ceva și acel cap se limită la a repeta ceea ce spusesem; am spus altceva iar capul repetă; și tot ceea ce aș fi spus, respectivul cap repeta. Era cineva care fusese un teribil mag negru și acum deja era fosilizat, în proces de dezintegrare. Am rămas ore întregi în acele regiuni, investigând. Cei pierduți se transformă în pulbere și suferă oribil pentru că timpul este exagerat de lung. Acolo, minutele par secole, timp de piatră insuportabil. Mulți cer moartea, și ea întârzie să apară. Ferice de cei care mor acolo, pentru că în sfârșit ies la lumina soarelui. Însă cei care nu mor încă, aceia care trebuie să aștepte, imploră moartea, o roagă, acolo se află durerea lor. Cu toate acestea, într-un final mor și ei.
Pe toți, pe absolut toți cei pierduți, îi vedem într-un proces de deteriorare, de tip involutiv, din regiune în regiune prin intermediul celor nouă cercuri până când ajung, în cele din urmă, la orașul lui Dite, cum se spune în mod simbolic în Divina Comedia, adică până la însuși nucleul Pământului, până la centrul său de stabilitate. Ei coboară în acord cu legea gravității lumilor, în acord cu legea căderii. Și dacă observăm cu grijă acel centru de stabilitate, vedem cum toate forțele cosmice converg acolo, pentru că în interiorul nucleului însuși, într-o anumită zonă atomică superioară, cineva se întâlnește deja cu Devașii care îl așteaptă. Când cineva a trecut prin a Doua Moarte, când Esența s-a eliberat, când Egoul a fost transformat în praf, atunci respectiva Esență este examinată de către Devași și, dacă ei realmente o văd pură, respectiva Esență iese prin acele porți atomice până la lumina soarelui, până la suprafață. Adică, acolo se combină, în acel centru de stabilitate, lucrurile de tip involutiv și cele aparținând Spiritului. Acolo se realizează cea de-a Doua Moarte, care ne dă accesul către o nouă evoluție, acolo se obține puritatea impecabilă. Ar fi maximul coborârii și, chiar acolo, în acel punct maxim, se reinițiază evoluția.”
A Cincea Evanghelie, volumul al V-lea
Conferința „Repercusiuni animice ale Legii Căderii”, pag. 2867-2868.
Vă las acum câteva fraze pentru a fi reflectate:
„Dacă castitatea nu ar fi o virtute totuși ar fi cu adevărat o forță.”
Jules Renard
„Cel care scuipă către cer, îi cade în cap.”
Juan de Torres
„Muncește pentru a împiedica delictele pentru a nu avea nevoie de pedepse.”
Confucius
„Pedeapsa intră în inima omului din momentul în care comite crima.”
Hesiod
„Iar praful se întoarce la Pământ, cum era, iar spiritul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.”
Biblia
TV NE CEDE MALIS.
─ „Nu ceda erorilor.” ─
KWEN KHAN KHU
