Mult iubiți prieteni și prietene,
Am plăcerea să vă trimit această gravură intitulată…
…SPECULUM SOPHICUM RHODOSTAUROTICUM
─‘Oglinda înțelepciunii rozacruciene’─
Cartea a fost semnată cu numele Theophilus Schweighardt Constanties, care se crede că era pseudonimul lui Daniel Möglin ─1596-1635─, un alchimist, medic și astronom german. Gravura a fost realizată de Matthaus Merian ─1593-1650─, un gravor elvețian-german.
Descriere:
Trei panouri sunt grupate în jurul figurii feminine centrale.
În jumătatea inferioară, în stânga, vedem un tânăr într-un râu cu un bol și o lingură în mâini. Acest tânăr este oricine care, cunoscând ars transmutatorium, nu își pierde energiile creatoare.
Pe mal vedem o pânză care reprezintă veșmintele interne impregnate de razele sacre ale rouăi alchimice, și în același timp razele soarelui care pătrund printr-un nor și inundă pământul. Scena este însoțită de o carte deschisă cu inscripția LABORE ─‘prin muncă’.
Cartea deschisă a simbolizat întotdeauna, în termeni alchimici, MERCURUL care suferă transmutările sale.
Tânărul întinde obiectele pe care le are în mâini către un personaj care poate fi identificat ca un alchimist, înconjurat de unelte. Arte Natura, inițialele T.S.C și literele ebraice care alcătuiesc cuvântul Iod He Vau He sunt scrise pe pereții peșterii. Alchimistul menționat aici este însuși autorul gravurii, de aceea inițialele sale ─T.S.C.─ apar în gravură. Fără îndoială că transmutarea este O ARTĂ legată de sacramentele FIINȚEI SUPREME ─IOD HE VAU HE.
Este de remarcat faptul că acest Adept sau Maestru alchimist îmbrățișează cu ambele mâini un balon alchimic, simbol al matricei feminine.
Printre obiectele pe care le are lângă el alchimistul vedem o balanță. Această balanță face referire la greutățile egale ale elementelor operei: o anumită cantitate de Sulf pentru o anumită cantitate de Mercur. Aceste greutăți sunt gestionate de Divina Mamă Kundalini.
Pe o formațiune stâncoasă, pe vârful căreia a fost ridicat un cort conic, se află un al treilea personaj îngenuncheat în fața unui vas fumegând, cu mâinile întinse spre cer. În apropierea cortului sunt plasate cuvintele ERGON, care înseamnă ‘muncă’ și CVM DEO, ‘cu Dumnezeu’.
ERGON provine din grecescul ἔργον, care înseamnă ‘muncă, lucrare’. Evident, orice alchimist adevărat transformă coitul într-o rugăciune, motiv pentru care este văzut îngenuncheat în timp ce își face abluțiunile în timpul muncii cu magisteriul focului. Deasupra alchimistului, în partea superioară, vedem din nou cuvintele care îl descriu pe binecuvântatul IEHOVA: IOD HE VAU HE.
În centrul imaginii se află o figură feminină înaripată, Fecioara care poartă în pântece pruncul. Picioarele ei sunt unite cu o coloană pe care este gravată inscripția HINC SAPIENTIA ─‘de aici, înțelepciunea’. PARERGON, din greacă, înseamnă ‘ceea ce este alături de operă’. În dialectica rozacruciană, aceasta înseamnă, respectiv, opera spirituală și opera materială. Fără îndoială, această figură feminină înaripată este binecuvântata noastră RAM-IO, care este reprezentată aici de un vas „ermetic” care primește influențele Soarelui și Lunii. Soarele este Sulful, iar Luna este Mercurul înțelepților. Cu ambele substanțe se zămislește Copilul de Aur al Alchimiei ─Chrestosul intim, același pe care îl vedem în pântecele ei.
În cartea Liber sapientiae din Vechiul Testament se vorbește despre înțelepciune și spiritul pe care îl conține în interiorul său.
Este important de menționat că cuvintele Cum Deo și Hinc Sapientia sunt bine indicate ca însemnând: ‘cu Dumnezeu’ și ‘de aici, înțelepciune’ sau ‘din acest moment, înțelepciune’, ca și cum ar vrea să sublinieze ceea ce se întâmplă după o muncă alchimică ce duce la ascensiunea focului de-a lungul coloanei vertebrale, adică o sporire a înțelepciunii.
Labore înseamnă doar ‘prin muncă’.
Arte Natura indică ‘natura prin artă’.
Trebuie să menționăm că numele Theophilus, în greacă, înseamnă ‘cel care-l iubește pe Dumnezeu’. Schweighardt, în germană, se descompune astfel: schweig are legătură cu ‘tăcerea’, iar hardt, ‘dificil’ dar și ‘puternic’; ar putea fi tradus ca ‘puternic în tăcere’. Iar Constantiens, deși nu este un cuvânt în nicio limbă, are în mod clar conotații cu constanța. Este ca și cum aceste litere ar fi o sinteză a virtuților necesare pentru a putea primi FIINȚA indicată de TETRAGRÁMMATON imediat mai jos.
Înțelepciunea 7
1 Și eu sunt un om muritor și, ca toți ceilalți, descind din primul om modelat din pământ. În pântecele mamei mele s-a format trupul meu.
2 Timp de zece luni am prins consistență în sângele ei, datorită seminței tatălui meu și plăcerii care însoțește somnul.
3 La naștere am respirat aerul obișnuit și am fost așezat pe pământul care îi primește pe toți; ca toți, la naștere primul lucru pe care l-am făcut a fost să plâng.
4 M-au înfășat în scutece și m-au crescut cu dragoste.
5 Niciun rege nu a început altfel.
6 Pe același drum intrăm cu toții în viață și pe același drum ieșim din ea.
Prețuirea înțelepciunii
7 De aceea, l-am implorat pe Dumnezeu și mi-a acordat prudență; i-am cerut spiritul înțelepciunii și mi l-a dat.
8 Am preferat-o mai mult decât sceptrele și tronurile; în comparație cu ea, bogăția nu însemna nimic.
9 Nicio piatră prețioasă nu mi s-a părut egală cu ea, căci în fața ei tot aurul este ca o mână de nisip, iar argintul valorează cât noroiul.
10 Am iubit-o mai mult decât sănătatea și frumusețea; am preferat-o luminii zilei, pentru că strălucirea ei nu se stinge.
11 Odată cu ea mi-au venit toate bunătățile, căci mi-a adus bogății neprețuite.
12 M-am bucurat de toate aceste bunuri, pentru că înțelepciunea le stăpânește, deși nu știam că ea este mama tuturor.
13 Am dobândit-o fără răutate și o împărtășesc fără invidie; nu ascund pentru mine bogăția ei.
14 Înțelepciunea este pentru oameni o comoară inepuizabilă: cel care știe să o folosească, câștigă prietenia lui Dumnezeu, pentru că ea, cu învățăturile sale, îi servește drept recomandare. Cel înțelept cere ajutorul lui Dumnezeu.
15 Fie ca Dumnezeu să-mi îngăduie să vorbesc cu înțelepciune și gândurile mele să fie demne de darurile sale, căci El este cel care călăuzește înțelepciunea și îi conduce pe cei înțelepți.
16 În mâinile lui suntem noi și gândurile noastre și toată prudența și abilitatea practică.
17 El mi-a dat adevărata cunoaștere a lucrurilor, pentru a ști cum este făcută lumea și cum acționează elementele;
18 pentru a cunoaște începutul, sfârșitul și mijlocul timpurilor, diversele poziții ale soarelui și schimbările anotimpurilor;
19 perioadele anului și poziția astrelor;
20 natura ființelor vii și comportamentul fiarelor, puterea spiritelor și gândurile oamenilor; cum se deosebesc plantele și la ce servesc rădăcinile.
21 Am învățat totul, atât lucrurile ascunse, cât și cele vizibile, pentru că înțelepciunea, care a făcut totul, m-a învățat.
Laudă înțelepciunii
22 În înțelepciune există un spirit inteligent, sfânt, unic, multiform, subtil, mobil, lucid, pur, clar, inofensiv, iubitor de bine, pătrunzător,
23 independent, binefăcător, prieten al omului, ferm, sigur, liniștit, care poate totul și este atent la toate, care pătrunde în toate spiritele, cele inteligente, cele pure și cele mai subtile.
24 Înțelepciunea se mișcă mai bine decât mișcarea însăși și, datorită purității sale, străbate și pătrunde totul,
25 pentru că este ca suflarea puterii lui Dumnezeu și o radiație pură a gloriei Atotputernicului; de aceea, nimic necurat nu poate pătrunde în ea.
26 Este reflexia luminii veșnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu și imaginea bunătății sale.
27 Este unică și, totuși, poate totul; fără să se schimbe pe sine însăși, reînnoiește totul și, pătrunzând de-a lungul istoriei în sufletele sfinte, le face prietene ale lui Dumnezeu, pentru ca ele să vorbească în numele Lui,
28 căci nimic nu este atât de plăcut lui Dumnezeu ca omul care trăiește cu înțelepciune.
29 Ea este mai strălucitoare decât soarele și întrece toate stelele; comparată cu lumina zilei, este superioară,
30 căci lumina este urmată de noapte, dar înțelepciunea nu poate fi stăpânită de rău.
Adăugăm o afirmație a alchimistului Heinrich Khunrath care apare în cartea sa Anfiteatro sapientiae aeternae solius verae ─‘Amfiteatrul înțelepciunii eterne, unica adevărată’. Am găsit-o într-un comentariu legat de acea gravură. Pare a fi o mărturie dată de alchimistul însuși:
„De îndată ce vei realiza că această lucrare este împlinită, vei simți o cutremurare lăuntrică și –ah!– vei plânge de bucurie! Pentru că vei înțelege și vei putea fi pe deplin sigur că păcatul originar a fost eliminat și îndepărtat de tine prin focul iubirii divine, în actul unei noi nașteri a trupului, minții și sufletului, prin mâna lui Dumnezeu”.
Vă adaug câteva fraze pentru reflecție:
„Avantajul cunoașterii constă în a putea alege calea celui mai mare folos în loc să urmezi direcția celui mai mic efort.”
Bernard Shaw
„A gândi și a acționa, a acționa și a gândi, este suma întregii înțelepciuni.”
Goethe
„A fi înțelept este un rod al propriei recolte.”
Juan de Torres
„Cel care își cunoaște propria ignoranță știe multe.”
Confuciu
„Există o mare distanță între a ști multe și a ști totul.”
Bernardo Sartolo
HIC ET NUNC.
─‘Aici și acum.’─
KWEN KHAN KHU
