Mult îndrăgiți prieteni și prietene,
Vă trimit acum o gravură care apare pe prima pagină a unei cărți intitulată SYLVAE SACRAE ─‘Păduri sacre’─, care conține 29 de gravuri realizate de Marten de Vos ─1532-1603─ și de frații Sadeler, Johan ─1560-1560─ și Rafael ─1560-1628. Familia Sadeler a fost cea mai mare și, probabil, cea mai de succes dintre dinastiile de gravori flamanzi care au dominat gravura din nordul Europei la sfârșitul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea ca artiști și editori.
Cartea este considerată foarte curioasă datorită atmosferei oarecum întunecate și anacronice în care sunt înfățișați 29 de pustnici în mediile lor izolate într-o natură sălbatică din afara orașelor, unii în penitențe foarte dure autoimpuse, alții în rugăciune sau studiu, alții în stare de extaz. Fiecare gravură este însoțită de un scurt text în latină.
Vă atașez prima pagină a cărții pe care este scris titlul…
…SYLVAE SACRAE
─‘Păduri sacre’─
Pentru început, vom spune că această frumoasă gravură ne arată, în partea centrală, o cruce în vârful căreia se află o literă T care se află în adâncul cerului. Această literă face referire, dragi cititori, la cuvântul Theos, care înseamnă ‘Dumnezeu’ în greacă.
Ulterior, găsim pe vârful crucii Cristograma sau Crismonul, compus din literele grecești CHI și RHO, inițialele cuvântului CHRESTOS. Acest simbol probabil l-a însoțit pe împăratul Constantin în bătălia împotriva lui Maxentius și cu siguranță a fost legat de binecunoscuta frază: In hoc signo vinces ─‘prin acest semn vei învinge’. Dar s-a demonstrat că acest semn este mult mai arhaic. Indiscutabil, din punct de vedere gnostic, respectiva emblemă conține cheia pentru a genera Focul Sacru în anatomia secretă a ascetului gnostic. Adesea, această imagine a fost reprezentată pe stindardele bisericii, fiind frecvent înconjurată de un cerc sau o coroană a victoriei.
În stânga lemnului transversal apare litera A, indicativă a cuvântului Alpha, iar în dreapta sa litera greacă O, semnificativă a cuvântului Omega. Concluzie: aici ni se spune că Dumnezeu este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor vizibile și invizibile.
Vedem o placă în centrul crucii pe care se poate citi:
MONVMENTA
Sactioris philosophie
quam severa
ANACHORETARUM
disciplina vitae et religio docuit.
Traducere: ‘Monumente ale celei mai sfinte filosofii pe care disciplina severă de viață și religia anahoreților le-au învățat’.
În partea inferioară a crucii observăm sculptat un șarpe încolăcit în jurul unui toiag. Acest lucru ne amintește de acele cuvinte biblice care ne spun: „Așa cum Moise a înălțat șarpele pe toiag, la fel trebuie să fie înălțat ─înăuntrul nostru─ Fiul Omului”…..
Este indubitabil că mântuirea noastră este posibilă doar cu ajutorul crucii. Aceasta este cea mai veche hieroglifă care indică puterea de a crea foc. Doar prin unirea lingam-ului și a yoni-ului se pun în mișcare forțele înflăcărate ale celui de-al Treilea Logos, care ne permit să ne ridicăm șerpii de foc pe toiagul care alegorizează coloana noastră vertebrală. Acesta este marele mister al crucii.
La picioarele sfintei cruci găsim o altă inscripție: MORTVI VIVIMOS, ‘morți trăim’. Această frază ar putea fi interpretată ca „după ce am murit trăim”, dar în realitate sensul ezoteric al frazei este că trăim dar suntem morți. Da, trăim pentru lume, dar suntem morți pentru Spirit…..
De ambele părți ale crucii putem observa două personaje. Cel din stânga acesteia reprezintă un înger. Acest înger este în atitudine de rugăciune și de aceea ține un rozariu în mâini. Este imaginea dinastiilor solare care veghează întotdeauna asupra noastră, cei care suferim în această vale a plângerii ─lumea materială─, încercând să ne ajute animic să abandonăm jugul care ne chinuie și care este produs de EGO-ul nostru ANIMAL ─EUL psihologic al fiecăruia dintre noi. Celălalt personaj este un anahoret care este în genunchi și care ține un bici într-o mână și o ramură de spini în cealaltă. Acest anahoret simbolizează SUFERINȚELE VOLUNTARE ȘI SACRIFICIILE CONȘTIENTE pe care cu toții trebuie să le practicăm pentru a reduce forțele Bestiei, compusă din zece mii de agregate psihologice care ne subjugă zi și noapte de-a lungul vieții noastre. Trebuie să ne interiorizăm din ce în ce mai mult pentru a ne distanța de vibrațiile tenebroase ale nelegiuitului despre care vorbea Pavel din Tars în epistolele sale.
La picioarele îngerului se află o carte care poartă titlul: Precatio, care înseamnă ‘rugăciune’ sau ‘rugăciuni’.
De asemenea, la picioarele penitentului observăm o pâine și o AMFORĂ. Pe pâine este scris cuvântul Abstinetia, care trebuie citit ca ‘Abstinență’. Cu siguranță, mulți anahoreți au practicat abstinența de-a lungul vieților lor, încercând să se apropie de FIINȚA interioară profundă. Acesta este același lucru pe care l-a recomandat întotdeauna Patriarhul nostru SAMAEL pentru a ne disciplina în trăirea Căii Secrete. Ne referim aici la post.
Între carte și pâinea cu amfora vedem un craniu așezat pe două tibii. Acest simbol indică acea maximă ezoterică: ce spune astfel: „Carnea să părăsească oasele”. Doar prin moarte apare noul.
Întreaga scenă are loc într-o pădure. Este pădurea existenței, pe care trebuie să o valorificăm pentru a ne regăsi pe noi înșine, cu alte cuvinte: pentru a fuziona cu adevărata noastră realitate, FIINȚA noastră…
În fundalul pădurii, într-o parte ─stânga─, putem vedea scena biblică cu Isus ispitit de demon în deșert și refuzându-i ofertele.
Un alt lucru interesant este că fața anahoretului apare desfigurată. Acest lucru ar putea însemna că personalitatea noastră trebuie să dispară pentru a fi înlocuită de adevărata identitate care trebuie să ne reprezinte și care nu este alta decât cea a FIINȚEI.
De asemenea, ascuțindu-ne vederea, putem vedea ca niște trepte care duc din spatele crucii spre ceruri. Aceasta este călătoria noastră prin care ne vom înălța la împărăția celui Preaînalt.
În partea de jos a gravurii noastre găsim următoarele fraze scrise în latină: Congratia ac privilegio Sacri Caesaris maiestatis. Traducere: ‘Cu favorul și privilegiul majestății sacrului Cezar’. Cezar era modul de a-i numi pe seniorii care domneau pe teritoriile principatelor Imperiului german.
În stânga jos este o altă frază latină: Ioannes Sadler Fecit. Traducere: ‘Joan Sadler a făcut-o’.
În dreapta: Martin de Vos figuravit, ‘Maerten de Vos a conceput-o’. În cele din urmă o citim pe aceasta în latină:
Serenissimo Principi ac Domino, Domino Gvilielmo. Comiti Palatino Rheni, Utriusque Bavariae duci etc., Domino suo Clementissimo Ioanes ac Raphael Sadeleri, sacras has sylvas, vti earvdem avthores ac scalptores, humilime dedicarunt, Monachy Anno Salvatoris 1594.
Traducere: ‘Prințului serenisim, domnul Wilhelm, Conte Palatin al Rinului, duce al ambelor Bavarii etc., Domnului lor cel mai clement, Johan și Rafael Sadler i-au dedicat cu umilință aceste păduri sacre ca autori și gravori ai acestora în München, în anul Mântuitorului: 1594’.
Vă dau acum câteva fraze pentru reflecție:
„Dacă ai credință, vei găsi că drumul virtuții și al fericirii este foarte scurt.”
Quintilian
„Omul de credință este veșnic în speranța sa.”
Lucas Fernández de Ayala
„Pentru a ști dacă cineva crede în Dumnezeu, l-aș întreba dacă crede în adevăr.”
Balmes
„Așa cum calitatea aurului galben se verifică doar în foc, tot așa și credința se probează numai în timpul adversității.”
Ovidiu
„Credința înseamnă să crezi în ceea ce este nevăzut, iar răsplata este să vezi ceea ce crezi.”
Sfântul Augustin
SEMPER FIDELIS.
─‘Întotdeauna fidel.’─
KWEN KHAN KHU
