În numele celor o sută de mii de Fecioare ale misterului inefabil care se ascunde în profunzimea tuturor vârstelor, acum trebuie să vorbim puțin despre faimosul Papapurusha indian (Eul).
Bătrânii pustnici de pe pământul sacru al Gangelui au obiceiul de a-l vizualiza, mental, în partea stângă a cavității stomacului și de mărimea degetului mare. Și-l imaginează cu aspect fioros, ochi și barbă de culoare roșie, și ținând spada și scutul cu fruntea încruntată, figură simbolică a tuturor defectelor noastre psihologice.
Moment mistic de neuitat, de beatitudine exotică orientală, este acela în care bătrânii anahoreți cântă mantrele lor sacre și se concentrează hieratic la regiunea buricului.
În acele clipe minunate de fericire nebănuită, yoghinul trebuie să se gândească la Papapurusha, imaginându-și-l redus la cenușă, în focul care sfârâie.
Lacrimi de remușcare profundă, pentru greșelile făcute încă din vremuri antice, cad din ochii penitentului care, în tăcerea sfântă, o imploră pe Divina sa Mamă Kundalini să îi elimine din interior cutare sau cutare defect psihologic.
Samael Aun Weor
Parsifal dezvăluit, Capitolul 21
