Mult stimați cititori,
Îmi face o deosebită plăcere să vă împărtășesc câteva cuvinte despre:
PERICOLUL DE A NE PIERDE VALORILE ETICE
PÂNĂ LA PUNCTUL DE A DEVENI CREATURI ANIMALOIDE
Când privim în urmă și comparăm prezentul cu trecutul, ne dăm seama că, cu siguranță, în modul de viață existent în zilele noastre, am pierdut cu timpul foarte multe valori, iar acest lucru ne-a târât către o viață enorm de superfluă, artificială și lipsită de lucruri transcendentale.
Să începem prin a spune că atunci când eram copii, acum aproximativ 50 sau 60 de ani, viziunea pe care o aveam despre viață era complet alta, foarte diferită de cea din zilele noastre.
Astfel, pe atunci ne plăcea să ne jucăm cu bărcuțe făcute din hârtie pe care apoi le puneam pe apele care curgeau de-a lungul trotuarelor noastre și le contemplam pentru a vedea cât de departe va ajunge acea mini-ambarcațiune. Alteori însoțeam ambarcațiunea noastră pe câteva străzi pentru a vedea, la fel, câtă distanță reușise să parcurgă.
Pe de altă parte, acelea erau vremurile de înălțat zmeie zburătoare făcute din hârtie și echilibrate cu o coadă de pânză foarte fină. Acel zmeu îl lansam în aer și, cu ajutorul unei sfori suficient de lungi, ridicam acea jucărie și, deja la înălțimi, o făceam să meargă dintr-o parte în alta a spațiului. Puteam să petrecem ore și ore cu aceasta. Centrul nostru emoțional era foarte încântat, mai ales când vântul își sporea forța…
În acele vremuri de asemenea o instituție americană numită YMCA le dăruia copiilor lemne și alte ustensile, iar fiecare băiat își făcea acasă un cărucior cu care, apoi, într-un loc ales, promovau întreceri, iar toate acestea provocau nu numai bucurie și emoție în rândul copiilor, ci și în rândul părinților sau adulților în general.
Și ce să spunem despre jocul cu bilele? Toți copii se alăturau la acea distracție și era un joc care ascuțea nu numai simțurile ─văzul și tactul─, ci se formau și grupulețe vesele care râdeau ─sănătos ─ de cel învins sau încurajau câștigătorul, totul într-o atmosferă de distracție sănătoasă. Același lucru se întâmpla și cu titirezul, la care înfășuram o coardă care ne servea să-l aruncăm pe pământ și uneori împotriva titirezului învinsului. Acele situații ne făceau să râdem încontinuu după care fiecare pleca acasă.
Fetele se jucau de-a gospodinele. Aveau niște mini-cratițe și alte ustensile de bucătărie și se jucau între ele să gătească așa-zisa supă, care în realitate nu era altceva decât puțină apă pe care fiecare o bea la momentul respectiv. Alteori se jucau de-a mamele cu păpușile lor. Nu pot să nu-mi amintesc jocurile care constau în a deveni, pentru câteva momente, medic. Părinții noștri ne cumpărau o trusă de „medic” care includea, printre altele, un stetoscop de jucărie care se presupunea că ne permitea să știm cum sunt plămânii celor „aparent bolnavi” și, de asemenea, bătăile inimii lor. Evident, unii jucau rolul medicilor, iar alții al bolnavilor, dar se crea o atmosferă minunată de divertisment pentru copii. Este indiscutabil că la toate aceste lucruri amuzante ar trebui să adăugăm „cărucioarele cu pedale” cu care ne deplasam prin casele noastre.
Și jocul cu coarda pe care doi băieți sau fete o mișcau în timp ce un al treilea sărea peste ea pentru a nu se încurca în ea? Fără îndoială că acele jocuri ne făceau fericiți și nimeni nu risca nici nu era în pericol.
Acum iată întrebarea, dragi cititori: câți copii vedem în zilele noastre petrecându-și copilăria cu această fericire? Răspuns: foarte puțini, am putea spune NICIUNUL.
De ce? Ei bine, pur și simplu pentru că civilizația noastră crudă actuală consideră că toate aceste forme de divertisment au fost și sunt fleacuri, prostii, stupizenii, iar ceea ce li se dăruiește astăzi copiilor sunt telefoanele mobile aberante, hipnoticele calculatoare sau computere etc., etc., etc., totul sub pretextul că este mai bine ca copilul să se obișnuiască să fie inteligent, chiar dacă asta înseamnă că în realitate nu-și trăiește copilăria…
Când o creatură umană nu își trăiește etapele, personalitatea ei se deformează treptat și toate acestea vor avea un impact asupra stărilor sale ulterioare ─adolescența, vârsta adultă, vârsta matură și bătrânețea.
Culmea culmilor, apariția televiziunii a fost, pe de o parte, magnifică pentru a arăta ceea ce se întâmpla într-o anumită parte a lumii, pentru a prezenta progresele științei în multe dintre domeniile sale și chiar pentru a-i face pe copii să râdă cu desenele animate ale vremii. Să ne amintim de Popeye Marinarul, Mickey Mouse, Ciocănitoarea Woody, Tom și Jerry, Pantera Roz și un șir nesfârșit de personaje care îi încântau nu numai pe copii, ci chiar și pe părinții lor…
Ulterior, această invenție singulară ─televizorul─ a început să fie mijlocul prin care a început să se pervertească societatea noastră. La început, filmele îi distrau pe telespectatori prezentând povești din vechiul vest american ─Pe aripile vântului─, Alice în Țara Minunilor… Astăzi, dragi prieteni și prietene, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Dacă vrem să vedem un film, trebuie să ne asigurăm că nu ne umplem psihicul cu violență inutilă, infrasexualitate nerușinată și alte buruieni malefice, pentru că toată acea inocență a fost aruncată la gunoi și au început să se producă filme din ce în ce mai perverse și degenerate și, din păcate, toată lumea a acceptat acest lucru ca fiind normal. Astăzi suntem obișnuiți să vedem filme în care protagoniștii apar absolut goi, iar ultima picătură este că sunt arătați în timp ce fornică. Evident, tot acest material al filmului s-a acumulat treptat în psihicul nostru până când ne-a saturat și, în acest mod, ne îndepărtează de FIINȚĂ și ne apropie de NON FIINȚĂ, DE EU.
Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, acum mulțimile, deja înnebunite, au proclamat existența fenomenului LGBT, care, potrivit precursorilor săi, oferă tuturor umanoizilor libertatea de a alege între a rămâne bărbat sau femeie ─așa cum natura i-a adus pe lume─, sau de a se transforma, artificial, în altceva, sau de a le cere direct guvernelor prin instituțiile lor ─servicii medicale sociale─ să le efectueze o operație chirurgicală și să le ofere hormoni pentru a-și schimba sexualitatea. Cel mai incredibil este că societatea noastră numește acest lucru progres și o altă parte a acesteia rămâne indiferentă, chiar dacă asistă la o adevărată catastrofă în genul clasificat drept „uman”.
Ar fi multe lucruri pe care le-am putea enumera în continuare în aceste pagini pentru a reafirma faptul că deja nici nu mai merităm calificativul de civilizație. Acum ar trebui să fim numiți grupuri barbare, periculoase și criminale cărora le place să se distrugă reciproc… Știm că în spatele acestor transformări nefaste ale lumii noastre au existat și continuă să existe anumite inteligențe monstruoase, care sunt cele care dictează care trebuie să fie destinul restului mamiferelor raţionale. Chiar și guvernele lumii noastre se tem de aceste personaje care se ascund în spatele societăților secrete din diferite părți ale planetei noastre. Aceste minți monstruoase au plănuit și pun în mișcare al Treilea Război Mondial care începe chiar sub nasul nostru, dar, așa cum am mai spus, Conștiințele noastre sunt atât de adormite încât totul nu mai contează…..
Unde vom ajunge? Răspuns: la haosul total și la autodistrugerea noastră.
GLORIA IN EXCELSIS DEO.
─‘Glorie lui Dumnezeu în ceruri.’─
KWEN KHAN KHU
