Mult iubiți cititori și cititoare,
Îmi face o mare plăcere să vă trimit acest document pe care l-am scris acum mulți ani, când începeam expansiunea noastră doctrinară. L-am intitulat…
…ENTUZIASMUL MISTIC
- Entuziasmul mistic este un ingredient fundamental în căutarea permanentă a FIINȚEI.
- Acest entuziasm ne deschide porțile ideilor, arhetipurilor superioare, ÎNȚELEGERII muncii gnostice și corespunzătoarei continuități a scopurilor.
- Pentru a găsi entuziasmul mistic este necesar în primul rând să avem „NĂZUINȚE DE A AJUNGE LA FIINȚĂ”, iar aceste năzuințe trebuie să devină resortul secret al fiecărei acțiuni, al fiecărui gând, al fiecărei dorințe.
- PESIMISMUL este dușmanul fundamental al ENTUZIASMULUI MISTIC. Acest pesimism este produsul nenumăratelor gânduri defetiste, zilelor de ieri frustrate, proiectelor necontinuate, ambițiilor neîmplinite etc. Pesimismul se alimentează zi după zi, adăugând subconștient în psihicul nostru sărăcit noi recriminări cu caracter fatalist și sută la sută DEFETISTE.
- Atunci când devotul unei căi ezoterice sau metafizice se AUTOSTIMEAZĂ foarte mult, devine o pradă ușoară pentru gândurile defetiste, deoarece a fost întotdeauna „închis în sine” în vise de glorie, putere, faimă, prestigiu etc., chiar și pe plan spiritual.
- Studentul care învață tehnica NEGĂRII CONSTANTE de sine însuși, își fabrică un scut, un sigiliu ermetic în fața căruia nu au nicio putere nici laudele, nici criticile.
- În spatele oricărei îngâmfări se află un fals entuziasm mistic care nu provine de la FIINȚĂ, ci mai degrabă din dorințele de putere, de protagonism sau din EGOCENTRISMUL caracteristic minții lacome.
- Autenticul ENTUZIASM MISTIC este profund și nu caută recunoaștere exterioară din partea celorlalți, ci se bucură de propria sa fericire interioară și adesea se acoperă cu veșmântul tăcerii.
- Este necesar să înțelegem că orice gând sau dorință de natură pesimistă are trei etape de funcționare:
- a. APARIȚIA GÂNDULUI propriu-zis ca urmare a unei impresii dezagreabile, netransformate.
- b. Conectarea acelui GÂND cu alte stări sufletești înrudite cu natura lui, de exemplu: amintiri ale unor situații similare petrecute în trecut, amor propriu rănit de această nouă impresie, sentiment de vinovăție, de neputință în fața celorlalți etc. Acesta este momentul în care acest mănunchi egoic devine mai puternic și caută să se proiecteze în acțiune prin cuvinte, lovituri, semne de angoasă pe față, nemulțumire, dorințe de sinucidere etc., etc. De regulă, orice persoană își cedează forțele, voința și fermitatea acestei reprezentări mentale și, ca o consecință inevitabilă, ia drept realitate ceea ce este, în fond, o teribilă IREALITATE.
- c. DISPARIȚIA TREPTATĂ a controlului EULUI asupra noastră după ce ne-a epuizat energiile mașinii noastre organice. Posibil, dacă nu ne-am identificat prea mult cu acel mănunchi de agregate psihice, el este oricum înlocuit de alte impresii aparent mai interesante.
- Cel mai important lucru este, în primul rând, să recunoaștem în fața unei stări pesimiste banalitatea a tot ceea ce se întâmplă în jurul a ceea ce numim VIAȚĂ.
- Să recunoaștem profund și constant că numai ceea ce numim FIINȚĂ posedă REALITATEA SUPREMĂ. Aceasta înseamnă, de asemenea, să negăm absolut orice importanță acordată, în mod normal, lucrurilor cărora li se atribuie o valoare exagerată sau sunt nesubstanțiale.
- Din această recunoaștere izvorăște, încetul cu încetul, iubirea primordială față de divin, iar în căutarea a ceea ce este divin, cuvintele, gândurile, acțiunile, năzuințele capătă o altă natură, iar în devot începe să se simtă o adevărată metamorfoză interioară și exterioară.
- Astfel, entuziasmul mistic se va alimenta cu forța faptelor, iar această forță primară este cea care va constitui cu adevărat etica superioară și voința supremă a aspirantului la Lumină.
- Putem astfel să rezumăm:
- a. Nu există ENTUZIASM MISTIC dacă nu există năzuințe de a ajunge la Ființă.
- b. Adevăratul ENTUZIASM MISTIC nu este exterior, ci interior, deși se reflectă în continuitatea scopurilor.
- c. ENTUZIASMUL MISTIC este se menține și se alimentează în fiecare zi prin transvalorizarea constantă a învățăturii practicate de aspirant.
- d. Autenticul ENTUZIASM MISTIC se extrage din fermitatea pe care o putem menține în fața uraganului iluziei egoice.
- Cu ENTUZIASMUL MISTIC acceptăm orice proces la care trebuie să fim supuși.
- A trăi în plenitudine înseamnă să ne menținem inima, mintea și mașina noastră organică legate de CARUL ENTUZIASMULUI MISTIC. Acest lucru este posibil dacă nu pierdem niciodată din vedere factorul capital pentru care am venit la existență și care este să încetăm să mai fim EGO și să AJUNGEM LA FIINȚĂ.
- În observarea intimă constantă a funcționalismelor noastre mentale, descoperim teribila forță a EGOULUI care lucrează din interior, căutând mereu să ne facă să abandonăm DRUMUL REAL.
- Omul real este rodul teribilei determinări de a renunța la sine însuși pentru a se integra în divin. Această renunțare implică multe lucruri:
- a. La conceptele sale obișnuite și mecanice.
- b. La prestigiul său de „atotștiutor”.
- c. La a fi centrul atenției în familie, la serviciu sau în cercul său de prieteni.
- d. La valorile personalității sale.
- e. La încrederea excesivă în posesiunile sale materiale.
- f. La autojustificarea egoică, fie ea verbală, mentală sau prin acțiune.
- Acum putem înțelege de ce, într-o aparentă absență a bunurilor materiale și a confortului, mulți mistici și-au atins scopurile, reușind nu doar să se înalțe spiritual, ci chiar să leviteze fizic. Acest lucru era rezultatul ardorii mistice infinite care îi mistuia lăuntric, un factor legat de dezvoltarea chakrei inimii.
- În această revărsare de ENTUZIASM MISTIC TRASCENDENTAL, FIINȚA își desfășoară diferitele aspecte energetice, iar misticul devine poet, filosof, artist, religios și om de știință. IATĂ SUPRAOMUL ÎN ACȚIUNE…..
Vă trimit acum câteva fraze pe care le consider interesante pentru a reflecta la ele, să vedem:
„Frica este naturală la cei prudenți, iar a ști cum să o învingi înseamnă a fi curajos.”
Alonso de Ercilla
„Curajul creștin constă în a disprețui moartea, curajul chinez constă în a disprețui viața.”
Chesterton
„Un dram de curaj valorează cât o tonă de noroc.”
Bretón de los Herreros
„Adevăratul curaj nu caută pericolele, ci le înfruntă.”
Plutarh
„Cea mai bună parte a curajului este discreția.”
Shakespeare
VIVERE MILITARE EST.
─‘A trăi înseamnă a lupta.’─
KWEN KHAN KHU
