Dragi/e colegi/e,
Mă grăbesc să vă trimit prezenta gravură intitulată…
…TEMPVS ET OCCASIO SVA EXPLICANT MVNIA
Să începem prin a cita acest lucru:
Kairós ─καιρός─ este un vechi cuvânt grecesc care înseamnă ‘momentul potrivit sau oportun’, ‘oportunitate’, un punct în timp în care schimbarea este posibilă. Spre deosebire de Cronos, care la greci desemna timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil, Kairós desemnează timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, al istoriei, al împlinirii personale etc.
În prezent, termenul este folosit în teologie pentru a descrie forma calitativă a timpului. În retorică, termenul kairós reprezintă un moment scurt în care apare o oportunitate care trebuie valorificată cu toată forța pentru a obține succesul.
Ca reprezentare antropomorfă, ca fiu mai mic al lui Zeus, este menționat de istoricul Pausanias ─110-180─ în cartea sa Descrierea Greciei.
„Foarte aproape de intrarea în stadionul ─din Olimpia─ există două altare: unul este numit altarul lui Hermes al jocurilor, celălalt altarul lui Kairós…”.
O altă statuie celebră a lui Kairós sau Caerus este cea realizată de Lysippos ─390-318─, sculptorul preferat al lui Alexandru cel Mare, în Sicyon ─veche cetate a Greciei.
„Există mai multe descrieri ale faimosului Kairós al lui Lysippos, care s-ar putea să se fi aflat în atriumul vreunui templu din Sicyon, dar care mai târziu a ajuns la Constantinopol. Figura era așezată pe o sferă, semnificând astfel instabilitatea ocazionalului; ea purta în jurul gleznelor curelele cu aripi pe care romanii le numeau thalaria și care sunt atribuite atâtor divinități; în mână un briceag, cu aluzie fie la instantaneitatea cu care taie acest moment, fie la subțirimea tăișului său, ca simbol tot al instabilității; părul foarte lung în față, ca semn că orice om prevăzător poate profita ușor de ocazie, și tuns în spate, pentru că, odată ce ocazia a trecut, nu mai poate fi recuperată”.
─Antologia Palatină (Epigrame Elenistice)─
Dreapta: Kairós, operă romană bazată pe originalul lui Lysippos, cca. 350-330 î.Cr., Torino, Muzeul de Antichități.
Este interesantă poziția curbată a corpului, în mișcare.
Traducerile în latină au dus la pierderea sensului special al cuvântului Kairós, ajungând să fie tradus prin OCCASIO ─oportunitate─ sau FORTUNA, ceea ce a implicat și o schimbare de gen de la masculin la feminin.
O serie de gravuri realizate de editorul flamand Theodoor Galle pentru a ilustra cartea Occasio arrepta neglecta ─‘Ocazie irosită’─, scrisă de iezuitul Ioanne David ─1546-1613─ și tipărită în 1605, este poate o reprezentare a lui OCCASIO mai apropiată de concepția grecească. Tema centrală a lucrării este utilizarea corectă a timpului și a oportunității în beneficiul sufletului, prezentând într-o secvență de imagini Tempvs ─timpul─ și Occasio ─oportunitatea─ în interacțiune cu tineri ascultători și neglijenți. Prima ilustrație este TEMPVS ET OCCASIO SVA EXPLICANT MVNIA din primul capitol, unde sunt prezentate personajele principale ale cărții ─Occasio și Tempus─, funcțiile lor, simbolurile și atributele pe care le au.
«TEMPVS ET OCCASIO SVA EXPLICANT MVNIA
A. Tempus ego, sine quo nihil est quodcumque creatum est.
Me sine nec caelum, neque caelo sidera, nec sol
Aureus irradient: sine me, nec terra, nec aequor,
Et quidquid vasta Mundi compage tenetur,
Existant: Sed enim, per me, velut omnia constant;
Omnia sic rursum, per me, revoluta labascent.B. Illa ego, quae priscis OCCASIO cognita Seclis.
Me quicunque catus non fastidiuit, amico
Sed vultu acceptam tenuit, mandata capessens;
llle sibi, compos voti, decora ampla parauit».
Traducere:
TIMPUL ȘI OPORTUNITATEA ÎȘI DECLARĂ ÎNDATORIRILE.
- Eu sunt timpul, fără de care nimic nu se creează. Fără mine, niciun cer, nicio stea de pe cer, niciun soare aurit nu ar străluci; fără mine, nici pământul, nici marea, nici tot ceea ce se păstrează în vasta structură a lumii, nu există. Căci, totuși, prin mine totul există, pentru a spune așa. Totul astfel, încă o dată, prin mine se învârte și se prăbușește.
- Eu sunt cea care era cunoscută în vremuri străvechi ca OPORTUNITATEA. Cel care este isteț nu m-a disprețuit, ci m-a primit cu chip prietenos, agățându-se de destin; el, îndeplinindu-și promisiunea, a pregătit bogate podoabe.
V.M. Samael a insistat întotdeauna asupra necesității de a ne rupe de destinul implacabil care ne determină întotdeauna să ne conformăm în mod stupid cu mecanicitatea cu care suntem manipulați de la o existență la alta. Această luptă este enunțată în așa-numita Revoluție a Conștiinței, cu cei trei factori ai săi bine definiți în doctrina noastră…
Pentru a ne autorealiza, trebuie să luptăm împotriva curentului de circumstanțe pe care Samsara ni-l prezintă în fiecare zi, ca o modalitate de a ne dezarma în fața posibilității de a ajunge la integrarea cu FIINȚA noastră REALĂ.
Acesta este motivul pentru care în prima noastră gravură observăm:
- Personajul mitologic Kairós ținând în mâna dreaptă o balanță. Balanța este însuși destinul nostru, dar Kairós ─reprezentând oportunitatea─ o echilibrează încercând să obțină circumstanțe favorabile aspirațiilor sale. Acest lucru ne indică faptul că, dacă rămânem într-o stare de alertă noutate, de alertă permanentă, am putea lua într-o clipă bruscă o decizie care să ne schimbe viața, rupându-se vraja aruncată asupra noastră de așa-numitul „destin”. În acest fel, ieșim din curentul mecanic care ne-a menținut, existență după existență, legați de legile întoarcerii și recurenței.
- Același personaj prezentat după concepția aceluiași fenomen conform statuii romanilor inspirată de Lysippos și în muzeul din Torino, Italia.
Apoi, pe măsură ce coborâm spre a doua gravură, observăm un nor uriaș, în centrul căruia îl găsim pe TATĂL TUTUROR LUMINILOR ținând în mână globul pământesc cu o cruce deasupra lui. Acest lucru îi conferă Stăpânului tuturor Luminilor statutul de IMPERATOR asupra creației însăși. Niște Elohimi sau Coruri Angelice se află în jurul său pentru a ne spune că Tatăl lucrează cu ajutorul ierarhiilor divine.
Deja în centrul celei de-a doua gravuri putem vedea două figuri:
- Una care ni-l arată pe SATURN, alegorizând aici destinul și purtând o clepsidră în mâna sa stângă. Acesta ar fi timpul din punct de vedere cantitativ. În mâna dreaptă poartă coasa lui caracteristică, cu care pune capăt unei manifestări ─umane, vegetale sau animale─ după bunul său plac. Acest personaj poartă aripi la glezne pentru a sublinia ceea ce am comentat în paragrafele anterioare, și anume: că timpul curge mai repede decât praful tău. Coroana pe care o poartă pe cap ne dă de înțeles că el domnește peste umanitate atâta timp cât aceasta rămâne cu Conștiința adormită.
- Cealaltă figură este feminină ─reprezintă oportunitatea. Ea ține în mâini diverse elemente simbolice. Să remarcăm, în primul rând, crucifixul și rozariul creștin, ca o invitație la a persevera în rugăciune atunci când vrem să părăsim închisoarea existenței noastre pentru a face un salt spre țeluri superioare. Să ne amintim că Cristosul intim poate negocia cu Domnii Destinului multe dintre aspectele noastre ─negative─ pentru a ni se permite să parcurgem alte căi de natură superioară. În mâna dreaptă a acestei doamne vedem o farfurie pe care se află o sferă ─simbolizând lumea noastră─, pentru a ne arăta că ea, Oportunitatea, poate apărea oriunde pe globul nostru, acolo unde ne aflăm la un moment dat. De asemenea, este bine de subliniat că Oportunitatea poartă în mâna dreaptă o coroană și ramuri de laur, ambele sunt simboluri ale triumfului. În acest caz trebuie să afirmăm împreună cu V.M. Samael că omul s-a născut pentru a fi rege al creației și nu sclav al acesteia, pentru că am fost făcuți după chipul și asemănarea Theomegalogosului. Pe celălalt braț, Oportunitatea poartă cu ea o pungă cu bani ─capital dharmic─, și de asemenea frunze de palmier ca cele folosite în Duminica Floriilor. De asemenea, trebuie să observăm că doamna care reprezintă Oportunitatea poartă părul desfăcut și o parte din el îi acoperă puțin fața. Este bine de știut, pe de altă parte, că Oportunitatea poartă cu ea cornul abundenței ─ cornul Amaltheei─, din care ies o varietate de fructe. Și pentru a încheia să observăm o carte sau o carte de rugăciuni care atârnă de brațul ei drept. Totodată, trebuie remarcat faptul că Oportunitatea poartă pe brațul stâng o cățuie, instrument legat de mistică și rugăciune. În vârful crucii Mântuitorului vedem porumbelul Spiritului Sfânt, formând astfel trilogia divină: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt.
Îmi permit să vă ofer acum câteva fraze pentru a reflecta la ele:
„Bogăția sufletului este singura bogăție; toate celelalte bunuri aduc doar dureri.”
Lucian din Samosata
„Bogatul imploră o privire, te privește și, deodată, se simte sărac precum un cerșetor și bogat precum un prinț.”
Goethe
„Nimic nu contribuie mai puțin la bucurie decât bogăția și nimic nu contribuie mai mult la ea decât sănătatea.”
Schopenhauer
„Este la fel de dificil pentru cei bogați să dobândească înțelepciunea ca și pentru cei înțelepți să dobândească bogății.”
Epictet
„Cea mai scurtă cale de a te îmbogăți este să disprețuiești bogățiile.”
Seneca
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI.
─‘Așa trece gloria lumii.’─
KWEN KHAN KHU
