Prieteni și prietene, această ilustrație pe care ne-o prezintă această gravură ne indică prezența nefastă a agregatului psihologic al egoismului și al avariției în anatomia noastră psihică.
Această carte a fost scrisă de Vincenzo Cartari, un mitograf și diplomat italian din perioada Renașterii. Imaginea îi reprezintă pe Zeița Angerona, pe Zeul Tăcerii și pe Zeul Harpocrates.
Am putea ajunge la următoarea concluzie cu privire la cele două cupluri menționate anterior: teroarea ne face să fugim, dar pudoarea ne stăpânește acest impuls de frică, indolența ne limitează acțiunile, dar trebuie să înceteze atunci când sărăcia, care este o consecință a indolenței, ne obligă să acționăm.
Eul victimismului este ceva ce se naște în minte și apoi trece în centrul emoțional, care îl transformă în sentimentul că noi suntem oameni chinuiți… Eul victimismului ne face să simțim că purtăm o cruce…, o cruce utopică, deoarece ne face să ne simțim abnegați. Și, desigur, toate acestea sunt aspecte ale aceluiași Eu al victimismului.
Această gravură face parte dintr-o serie de patru lucrări despre trăsăturile umane negative. Seria a fost gravată și editată în 1592 la Köln, Germania.
Vă trimit cea de-a douăzeci și cincea emblemă din cartea Nucleus emblematum selectissimorum, ‘nucleul celor mai alese embleme’.
Vă trimit a douăzeci și șasea și a douăzeci și opta dintr-o carte de poezii scrisă de același poet german Gabriel Rollenhagen. Cartea se intitulează Nucleus emblematum selectissimorum, ‘Nucleul celor mai selecte embleme’.
Personajul care își dă inima este așa-numita lume nechibzuită ─umanitatea în general─, care, pe lângă faptul că are psihicul mereu îmbuteliat în diverse stupidități oferite de iluzia mayavică, poartă niște ochelari încercând să-și corecteze miopia, dar nu-i servesc la nimic.
Prima gravură cu frazele sale în latină ne conduce la autoanaliză pentru a ne da seama că, cu siguranță, Egoul are ascunzișurile sale, cotloanele sale, unde obișnuiește să se ascundă pentru a continua să ne deranjeze cu șiretlicurile sale psihologice.
Estos grabados pertenecen a una serie de 14 dibujos llamada La Escalera de Jacob o La alegoría del camino a la salvación eterna, impresos por Dirck Volckertszoon en 1550. Los grabados llevan la firma del pintor neerlandés Maarten Van Heemskerck como su creador.









