Dragi cititori/cititoare,
Vă trimit cu această ocazie o emblemă ─gravată─, nr. 45, dintr-o carte intitulată Veridicus cristianus, ‘creștin adevărat’, prima carte de embleme iezuite, scrisă de Jan David ─1545-1613─ și publicată pentru prima dată la Anvers în 1601 de Jan Moretus ─1543-1610.
Titlul acestei gravuri este…
…MVNDVS DELIRANS, NON SAPIT, QVAE DEI SVNT
─‘Lumea delirantă nu știe că există Zei’─
În partea de jos a acestei gravuri avem următoarea frază în latină:
«At nonne hos Mvndvs, mera ceu ludibria, spernit?
Delirat: nec vera videt: nec iudicata aequa».
Traducere:
‘Și nu este adevărat că lumea îi respinge ca pe o simplă farsă?
Ea delirează: nici nu vede adevărul, nici nu judecă cu dreptate’.
Comentariul unor investigatori ne spune:
„Publicată ca un instrument de devoțiune și meditație, cartea are o sută de capitole care acoperă o gamă largă de teme de reflecție. Fiecare capitol se concentrează pe o emblemă compusă din trei părți: motto, imagine și epigrame ─în latină, olandeză și franceză─, și include un comentariu amplu care interpretează imaginea emblematică.
Emblema 45 face parte dintr-o amplă analiză a celor Opt Fericiri în care protagonistul principal este figura centrală etichetată „A” pentru Mundus ─Lumea. Epigrama se concentrează pe acțiunile și atitudinea lui Mundus”.
Text în franceză:
«Toutefois la race, Du mondain rechasse, Et hait ceste voix.
Le Monde radotte, Et son humeur sotte, N’entend pas ces loix».
Traducere: ‘Cu toate acestea, omenirea respinge ceea ce este lumesc și urăște acest glas. Lumea continuă să trăncănească, iar firea ei nechibzuită nu înțelege aceste legi.’
Trecând acum la gravura din studiul nostru, vom spune că lucrurile pe care Mundus le disprețuiește sunt instrumentele euharistice ─cartea și potirul─ și arma Christi sau instrumentele Patimilor ─bastonul, biciul și crucea─, care apar etichetate ca „B” pe talerul din stânga al balanței.
Lumea nu are nicio intenție de a apuca vreunul dintre aceste instrumente, după cum arată în mod clar gestul său cu mâna dreaptă deschisă. În timp ce cu mâna stângă împinge în jos recipientul din dreapta, semnalând preferința sa pentru conținutul său „greu”: coroană, sceptru, cupă, zaruri, monede și pungă cu bani, inscripționate cu „D”. Demonul lacom care iese din gura infernului pentru a pune stăpânire pe aceste obiecte face ecou gestului lui Mundus de a întinde mâna și de a se agăța de lucrurile lumești.
Interesant este faptul că figura centrală din această gravură este nici mai mult nici mai puțin decât reprezentarea umanității adormite. Cuvântul persona în latină se traduce prin ‘mască’ și, într-adevăr, persoana noastră și personalitatea noastră sunt o mască egoică, ceva care nu are o realitate transcendentă, adică absența FIINȚEI.
Deasupra acestei figuri centrale putem observa cu ușurință un personaj îmbrăcat în stil de clovn. Și, în mod curios, el este cel care ține balanța cu cele două talere ale sale, care, la rândul lor, conțin instrumentele egoice și celelalte instrumente euharistice. Acest personaj este, fără îndoială, EGOUL PLURALIZAT, EUL ÎNSUMI pe care fiecare persoană îl poartă înăuntru și care constituie nenorocirea care nu ne permite să avem individualitate sacră. Din această cauză suntem pur și simplu un mănunchi de zece mii de agregate psihologice foarte dezagreabile, care ne mențin năuciți cu sabotajul pe care îl provoacă în psihicul nostru. Acesta este motivul pentru care respectivul personaj este plasat pe capul figurii pe care o numim Mundus.
În partea din stânga jos a gravurii noastre trebuie să semnalăm scena care ni-l arată pe Îngerul Gabriel în acele momente în care Sfintele Scripturi ne vorbesc despre Buna Vestire. Adică, atunci când Maria ─Mama Divină─ este vizitată de entitatea angelică pentru a o anunța că va fi mama lui Mesia ─a se citi: Isus. Evident, aceasta este o aluzie la drama pe care toți gnosticii aspirăm să o trăim în profunzimile noastre, adică venirea copilului Cristos în pântecul binecuvântatei noastre Stella Maris ─Devi-Kundalini Hindusă. Aceasta este marcată cu litera „E”.
Este de asemenea înspăimântător faptul că Mundus ─lumea, umanitatea─ se înclină mai mult sau apreciază mai mult, lucrurile care constituie fantezia egoică ─sceptre, coroane, bani, cupe, pungi, zaruri, etc., etc., etc.─ în loc să tânjească să se apropie de lumea cristică. Și așa cum vedem în gravura noastră, toate lucrurile care constituie mondenitatea noastră sunt atrase de propriul nostru satan interior, pentru că el trăiește din asta, pentru asta, în asta și prin asta; cu alte cuvinte: pentru a-și modela împărăția în tartarul involuției. De aceea, reprezentarea infernului este o imensă gură deschisă gata să devoreze sufletele adormite, după cum bine ne indică Gnoza.
În colțul din stânga sus o vedem apoi pe Maria ─Devi-Kundalini─ plutind și flancată de patru îngeri păzitori. Este incontestabil că Eternul Feminin divin are în jurul său forțele angelice, deoarece Ea este tocmai Mama tuturor Adepților care au atins această stare divină. Natura atrage natura, ne spune Alchimia; adică, lucrurile se atrag între ele conform propriei lor naturi; divinul atrage divinul, maleficul atrage infernalul, aceasta este legea.
Printre instrumentele cristice trebuie să evidențiem câteva detalii din punct de vedere gnostic:
A. Potirul sau sfântul yoni care nu lipsește niciodată în viața Adepților autorealizați.
B. Biciul, instrument care alegorizează suferințele voluntare și sacrificiile conștiente.
C. Crucea, care reprezintă nu numai crucificarea teribilă proprie misterelor celui de-al Doilea Munte inițiatic, ci și încrucișarea sacră a lingam-yoni din misterele tantrice; cheia care ne conduce, tocmai, până la treptele stărilor cristice.
D. Biblia deschisă, care alegorizează faptul de a ne hrăni constant cu doctrina regenerării.
Pe de altă parte, în partea dreaptă sus a ilustrației noastre vedem niște îngeri sau Adepți ai Luminii alungând entități demonice în abis. Doi dintre acești îngeri poartă scuturi ─alegoria prudenței─ și spade înflăcărate, iar un al treilea poartă cu el o cruce cu vârf de suliță, cu care, de asemenea, alungă entitățile demonice în infradimensiunile naturii ─a se citi: infernurile. Acesta este marcat cu litera „F”.
Vă trimit acum câteva fraze la care merită să reflectăm:
„Eternitatea rupe orice măsură și distruge orice comparație.”
Pierre Nicole
„Agață-te de prezent. Fiecare situație, fiecare moment, are o valoare infinită, deoarece reprezintă o întreagă eternitate.”
Goethe
„Eternitatea: o zi fără ieri și fără mâine.”
Massilon
„Majoritatea oamenilor care nu știu ce să facă cu această viață își doresc alta care să nu se termine niciodată.”
Anatole France
PERFER ET OBDURA.
─‘Îndură și rezistă.’─
KWEN KHAN KHU
