Mult îndrăgiți prieteni și prietene cititori,
Vă trimit această gravură care are drept titlu…
…TREI LUCRURI CARE-L FAC PE DUMNEZEU SĂ SE ÎNCLINE SPRE MILĂ
Această gravură a fost realizată de editorul și gravorul flamand Théodore Galle ─1571-1633─ și apare în cartea Veridicus cristianus ─‘adevăratul creștin’─, scrisă și publicată de iezuitul Jan David ─1545-1613.
Descriere:
În centru un bărbat care se roagă, ORATIO ─‘Rugăciunea-A’–, este susținut în stânga de un bătrân, IEIUNIUM ─‘Postul’-B─, și în dreapta de o femeie, ELEEMOSINA –‘Milostenia’-C. Deasupra, inima omenească –D– este purtată de aripi către Dumnezeu.
La baza gravurii se află un text în latină, franceză și olandeză. În partea superioară, printre nori, se vede imaginea Creatorului.
Cuvinte în latină:
Tria, Devm ad Misericordiam Flectentia.
Quid superum pacem aetherea cito deucat Arce?
Dextera larga inopi: Ieiuna: Vota precantum.
Traducere: ‘Trei lucruri care-l fac pe Dumnezeu să se încline spre milă. Ce lucru mai presus de toate face ca pacea să coboare repede din înălțimile eterice? O (mână) dreaptă darnică față de sărac, posturile, făgăduințele de rugăciune’.
Cuvinte în franceză:
Qu'est ce qui plus presse, Le Seigneur, quil laisse, sa iuste fureur?
La priere bonne, le Ieune, et l´Aumonne, Faits d´un tendre coeur.
Traducere: ‘Ce fapte fac ca Dumnezeu să-și potolească mai repede mânia sa dreaptă?
Rugăciunea bună, postul și milostenia, făcute cu o inimă blândă’.
Concluzie:
Această gravură ne face să reflectăm asupra nevoilor sufletești pe care trebuie să le exercităm. Gnoza ne subliniază SUFERINȚELE VOLUNTARE ȘI SACRIFICIILE CONȘTIENTE ca instrumente pentru a ne hrăni năzuințele și, astfel, să ne apropiem de Tatăl pentru a primi de la El mila sa.
Fără îndoială, răbdători cititori, POSTURILE sunt o formă de a ne sacrifica mecanica noastră alimentară, iar noi oferim acest sacrificiu ca dovadă pentru a-i demonstra FIINȚEI noastre că suntem capabili să renunțăm la tot din iubire pentru împărăția sa.
Este limpede că rugăciunile și practicile noastre doctrinare atrag către noi forțele divine care pun în mișcare Conștiința noastră, o scot treptat din somnul ei, iar prin aceasta nu mai suntem supuși circumstanțelor determinate de destinul nostru.
Pe de altă parte, exercițiul carității față de aproapele nostru –milostenia– ne deschide porți în fața MARII LEGI, astfel încât karmele care ne-ar împiedica să înaintăm pe calea noastră ermetică sunt eliminate treptat. În felul acesta, multe obstacole și impedimente care apar pe calea noastră nu vor mai fi umbrele nefaste care ne întunecă aspirațiile.
În gravura noastră vedem lângă femeie o carte deschisă. Aceasta este cartea destinului nostru. Această carte are o pagină deschisă pentru a ne indica să nu rămânem inerți, așteptând ca săgețile destinului să ne rănească.
Atitudinea bărbatului din centru, care are mâinile împreunate în rugăciune, ne indică faptul că oricine trăiește pe calea ermetică are nevoie să se mențină mereu într-o stare de interiorizare. Această tendință de a deveni ermetici ne înalță inima, care își desfășoară aripile pentru a se apropia de Bătrânul Zilelor, pe care îl vedem reprezentat în partea de sus a gravurii, printre norii acesteia.
Această scenă ne amintește de proverbul spaniol care spune: „A Dios rogando y con el mazo dando” („Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”).
Vă adaug acum câteva fraze pentru reflecție:
„Să se aibă speranță în ceea ce se dorește și, cu asta, să se sufere ce va veni.”
Quevedo
„Speranța este singurul bun comun tuturor oamenilor: cei care au pierdut totul o posedă încă.”
Thales din Milet
„Speranța se naște întotdeauna din iubire.”
Cervantes
„Speranța este visul omului treaz.”
Aristotel
„Să nu negăm nimic, să nu afirmăm nimic, să sperăm.”
Schopenhauer
„Speranța are atâta merit cât are răbdare.”
Lope de Vega
EX AEQUO ET BONO.
─‘În mod just și bun.’─
KWEN KHAN KHU
