Muy
Mult iubiți prieteni și prietene cititori/cititoare,
Dragi prieteni, mă bucur să vă trimit această gravură intitulată…
…OMUL CĂIT ȘI DUREREA
În primul rând, să spunem că această gravură aparține pictorului flamand Maarten de Vos ─1532-1603.
Homo poenitens, păcătosul căit, este însoțit de figurile alegorice poenitentia ─‘căința’─ și durerea, și este condus spre cer pe un nor presărat cu flori însoțit de îngeri plini de bucurie. Trei îngeri cântă la o harpă, o lăută și un flaut, iar patru heruvimi zboară deasupra cu niște clopote, un tamburin, un triunghi muzical și o coroană. Toate acestea sunt primirea care i se face în ceruri sufletului căit după ce a renunțat la comportamentul său egoic.
Sufletul căit este flancat de două femei cerești care poartă la picioare adjectivele sau calitățile indicate ca durere și poenitentia ─‘căință’─. Această femeie care simbolizează căința poartă în mâna dreaptă un buchet de lauri care semnifică triumful ermetic. În partea de sus a acestei gravuri se poate vedea în capăt un soare în al cărui centru se citește numele lui Dumnezeu cu litere ebraice: IOD-HE-VAU-HE.
Ilustrația de față este imaginea a ceea ce se trăiește la nivel intern, în dimensiunile superioare, atunci când am ajuns la căința pentru acțiunile noastre rele. Avem cu adevărat nevoie să experimentăm ceea ce cărțile sacre numesc căință, altfel nu vom ajunge niciodată în împărăția FIINȚEI noastre.
Datorită Gnozei, nu putem uita că avem în profunzimile noastre ontologice o parte autoconștientă a propriei noastre realități eterne pe care o numim în Gnosticism KAOM.
Acest Kaom se activează în noi atunci când el consideră că acțiunile noastre merită să fie purificate din cauza barbariei lor. Este indispensabil ca această parte foarte sacră a propriei noastre FIINȚE să se activeze, deoarece altfel nu putem fi considerați drepți. Și stă scris că în împărăția cerurilor ─de Conștiință─ nu vor putea să locuiască decât aceia care au fost declarați drepți înaintea împărăției celui Preaînalt.
În mai multe ocazii l-am putut asculta pe V.M. Samael Aun Weor ─Patriarhul nostru─ spunând că cei care nu simt remușcări, căință, durere morală pentru răul pe care l-au făcut altora, este din cauză că s-au îndepărtat mult de Intim ─Tatăl sau Atman al hindușilor. Și a adăugat: „Aceasta este foarte grav, pentru că fără iertarea milei divine vom fi condamnați la involuție în regnurile scufundate ale naturii”.
Pentru umanitatea de astăzi, săvârșirea de crime a devenit ceva absolut normal iar oamenii nici măcar nu intră în reflecții atunci când comit atrocități de tot felul. Acesta este rodul faptului de a fi pierdut din psihicul nostru facultatea Conștiinței noastre… Astfel că rătăcim pe străzile orașelor noastre ca niște adevărați monștri, folosind fațada personalității noastre, care ne maschează identitatea noastră falsă și falsele noastre valori.
Toate marile perversități care s-au dezlănțuit pe fața lumii noastre, și anume: Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial și al Treilea Război Mondial care este deja în desfășurare, au fost rodul abominabilului nostru Ego animal și în ciuda ororilor pe care a trebuit să le experimentăm în aceste războaie, nu vedem în jurul nostru nici măcar un atom de căință din partea mulțimilor sau a maselor umane. Totul a rămas redus la o amintire tristă și, în cele mai multe cazuri, la uitare. Pe de altă parte, am vrut să profităm economic de acele împrejurări neplăcute prin literatură, istorie, artă etc., etc., etc.; și toate acestea pentru a obține bani și mai mulți bani… Acest lucru îi place enorm de mult iubitului nostru Ego.
Iubitorii Gnozei tânjim să ne cunoaștem FIINȚA, să împărtășim cu Ea împărăția sa, să experimentăm nenumăratele caracteristici multiple ale hiperdimensionalității spațiului etc., etc., etc.; însă, vrem să obținem totul fără să renunțăm la iresponsabilitatea noastră etică, de parcă merita binecuvântările divinității în fiecare moment al existenței noastre. Este clar că AMORUL NOSTRU PROPRIU nu ne permite să ne observăm așa cum suntem și de aceea niciodată nu ne-am gândit, nici pe departe, la schimbarea modului nostru de a simți, de a gândi și de a acționa….. Concluzie: așa cum o explică doctrina noastră, suntem pur și simplu niște mașinuțe oarbe care primesc diferite tipuri și subtipuri de energii ce provin din spațiu și pe care apoi le retransmit inconștient către straturile inferioare ale pământului. Asta suntem: mașinuțe care servesc doar pentru a menține lumea noastră în viață. Tristă realitate. Conștiința noastră, care ar trebui să fie un instrument extraordinar pentru a ne autoexplora și pentru a ne ajuta să ne găsim adevăratele valori, identitatea noastră autentică și imaginea noastră legitimă, își doarme somnul încorporată în multiplicitatea EULUI.
Sfintele Scripturi vorbesc despre bucuria pe care o trăiesc cei sau cele care au reușit să obțină căința totală pentru faptele lor rele, să vedem:
Luca 15:
„7 Așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se căiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de căință.
10 Așa că vă spun că există bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căiește”.
Vă dau aceeași frază în latină:
«Dico vobis ita gaudium erit in coelo super uno peccatore poenitentiam agente, quam super nonagintanouem iustis qui non indigent poenitentia. Ita dico vobis, gaudium erit coram angelis Dei Super uno peccatore poenitentiam agente». Luc. XV
Vă dau acum câteva fraze la care să reflectați:
„Cu cât delictul este mai grav, cu atât mai mare trebuie să fie timpul consacrat remușcărilor.”
Victor Hugo
„Vinovatul care se căiește nu este încă pierdut.”
Democrit
„Mai mult decât un regret pentru răul pe care l-am făcut, căința noastră este o teamă de răul care ni s-ar putea întâmpla. ”
La Rochefoucauld
„O căință bună este cel mai bun medicament pentru bolile sufletului.”
Cervantes
„Cine vrea să vadă pe deplin clar înainte de a se hotărî, nu se hotărăște niciodată. Cine nu acceptă căința nu acceptă viața.”
Amiel
AD MAIOREM DEI GLORIAM.
─‘Pentru mai mare gloria lui Dumnezeu.’─
KWEN KHAN KHU
