Mult îndrăgiți prieteni cititori și cititoare,
Am plăcerea să vă trimit o gravură foarte interesantă intitulată…
…SPECVLVM VRENS
─‘OGLINDĂ ARZĂTOARE’─
Înainte de a intra în detaliile minunate ale acestei gravuri, aș dori să mă refer la cuvintele Venerabilului Adept Fulcanelli, care în opera sa LĂCAȘURILE FILOSOFALE ne spune lucruri precum acestea:
„Niciun subiect de meditație nu pare mai de folos filosofului și nimic nu solicită mai mult exercitarea gândirii sale. Focul ne învăluie și ne îmbăiază peste tot. El vine la noi prin aer, prin apă și prin pământul însuși, care sunt păstrătorii săi și diferitele sale vehicule. Îl găsim în tot ceea ce este aproape de noi și îl simțim acționând în noi pe întreaga durată a existenței noastre pământești. Nașterea noastră este rezultatul încarnării sale; viața noastră, efectul dinamismului său; iar moartea noastră, consecința dispariției sale. Prometeu fură focul din cer pentru a-l însufleți pe omul pe care, ca Zeu, îl formase din lutul pământului. Vulcan o creează pe Pandora, prima femeie, pe care Minerva o înzestrează cu mișcare insuflându-i focul vital. Un simplu muritor, sculptorul Pygmalion, dornic să se căsătorească cu propria sa operă, o imploră pe Venus să însuflețească, prin focul ceresc, statuia Galateei. A încerca să descoperim natura și esența focului înseamnă a încerca să îl descoperim pe Dumnezeu, a cărui prezență reală s-a revelat întotdeauna sub aparența focului. Rugul aprins (Exodul, III, 2) și focul de pe Sinai care a urmat oferirii Decalogului (Exodul, XIX, 18) sunt două manifestări prin care Dumnezeu i s-a arătat lui Moise. Iar sub figura unei ființe din jasp și sardonix de culoarea flăcării, așezată pe un tron incandescent și strălucitor, Sfântul Ioan îl descrie pe Domnul Universului (Apocalipsa, IV, 3,5). «Dumnezeul nostru este un foc mistuitor», scrie Sfântul Pavel în Epistola către Evrei (cap. XII, 29). Nu fără motiv, toate religiile au considerat focul drept cea mai clară imagine și cea mai expresivă emblemă a divinității. «Un simbol din cele mai străvechi ─spune Pluche─, din moment ce a devenit universal, este focul care era perpetuu alimentat în locul de adunare al popoarelor. Nimic nu era mai potrivit pentru a le da o idee sensibilă despre puterea, frumusețea, puritatea și eternitatea ființei pe care veneau să o adore.» […]
Dar ceea ce trebuie să avem în vedere înainte de toate, acordându-i prioritate în știința care ne interesează, este înalta virtute purificatoare pe care o posedă focul. Principiu pur prin excelență și manifestare fizică a purității înseși, își indică astfel originea sa spirituală și își dezvăluie filiația divină. Este o constatare destul de remarcabilă faptul că termenul grecesc pur, care este folosit pentru a desemna focul, prezintă exact aceeași pronunție ca și calificativul francez pur ─pur. De asemenea, filosofii ermetici, alăturând nominativul genitivului, au creat termenul pur-puroç, focul focului, sau, fonetic, purul purului, și au considerat purpuriul și francezul pourpre ─purpură─ ca pecetea perfecțiunii absolute în însăși culoarea pietrei filosofale”.
Acestea fiind spuse, să trecem acum la descrierea unei serii de fraze scrise în latină care explică, prin ele însele, ilustrația noastră, să vedem:
Flamma volat, micat aethra, fugam cape, conflagrat orbis. Traducere: ‘Flacăra zboară, eterul strălucește, fugar lumea se aprinde până într-atât încât toate lucrurile sunt pline de oglinzi care varsă foc’.
Aici ni se face referire la astrul rege, care își trimite razele de foc pentru a se manifesta pretutindeni și în întreaga creație. De aceea vedem reflectat în diferitele oglinzi din gravura noastră elementul ignic, aici, acolo și peste tot…
Avem apoi această altă frază: Urens specvlvm concavum. Traducere: ‘Oglindă arzătoare concavă’.
Toate lucrurile create devin oglinzi concave pentru a primi, pe bună dreptate, flăcările elementului arzător.
Să vedem acum această frază: Archimedes specvlvm naves hostiles incendit. Traducere: ‘Arhimede cu o oglindă incendiază navele inamice’.
Această frază ne aduce imaginea focului care se manifestă fizic sau ermetic. El poate fi folosit în chestiuni militare sau spirituale. Să ne amintim că Arhimede a fost un Inițiat și de aceea a spus odată următoarele: „Dați-mi o pârghie și voi mișca lumea”. Această frază nu a fost înțeleasă de lume. Pârghia la care se referea Arhimede este Arcanul A.Z.F., prezent în studiile noastre gnostice; aceasta este forța care poate ghida sau dezorienta umanitatea.
Iată încă o frază latină: Transparens specvlvm vstulans. Traducere: ‘Oglindă arzătoare transparentă’.
Colegelor și colegilor noștri trebuie să le spunem că fraza de mai sus, care se referă la o oglindă arzătoare, înseamnă că este vorba despre o oglindă concavă care, plasată cu fața la soare, reflectă razele lui și le adună într-un punct numit focar, producând o căldură capabilă să ardă, să topească și chiar să provoace volatilizarea corpurilor plasate acolo. Aceasta este puterea focului în toate manifestările sale.
Să observăm acum această frază latină: Puer ab vrticis ictus et vstulatus. Traducere: ‘Copil rănit și ars de urzici’.
În gravura noastră apare un copil înconjurat de urzici și ridicând mâinile cu un gest de durere. La el se referă sentința derivată din această frază, la faptul că inocența poate deveni victima urzicii. Această plantă poate arde și răni și este strâns legată de sexualitate în studiile ermetice.
Iată o altă frază latină legată de această gravură: Basiliscus visu necans. Traducere: ‘Basiliscul ucigând cu privirea’.
Să ne amintim că toți alchimiștii vorbesc în tratatele lor referindu-se la basilisc ca la o creatură foarte periculoasă pentru iubitorii artei transmutatorii. Basiliscul, dragi cititori, face aluzie la fornicare și, evident, acesta este principalul pericol pentru toți cei care intenționează să obțină PIATRA FILOSOFALĂ. Basiliscul avea faima de a-și hipnotiza victimele pentru a le ucide sau distruge mai apoi, adică de a distruge toată munca de laborator și de a o ruina. Aceasta este ceea ce produce desfrâul unit cu fornicația, hipnotizează masele pentru a le conduce în abis. În ilustrația noastră, acest animal lansează o rază de foc care paralizează un băiețel sau un copil, simbol al umanoizilor din lumea noastră.
Priviți acum această altă propoziție latină: Impudicae mulieris oculi nequissima vrentia specula. Traducere: ‘Ochii unei femei impudice, oglinzi arzătoare extrem de dizolvante’.
Nu există nicio îndoială, răbdători cititori, că este adevărat când Gnoza ne spune că privirea unei femei impudice este ca privirea Meduzei grecești, capabilă să împietrească oamenii. Această frază ne reafirmă tuturor necesitatea de a fi în amintire de noi înșine pentru a nu fi victime ale fascinației pe care o pot exercita asupra noastră privirile acelor suflete pe care le putem califica drept pierdute. Cineva a spus odată că, într-adevăr, ochii sunt ferestrele sufletului…..
Ajungem, astfel, la sfârșitul frazelor noastre, adăugând-o pe ultima dintre ele: Cor viri impudicae obtutu, et daemonis halitu, concrematur. Traducere: ‘Inima unui bărbat prin privirea impudicei și suflarea unui demon se arde’.
Dacă observăm gravura noastră vom vedea o imagine în care se poate vedea inima unei ființe umane ─un bărbat─ fiind arsă de focul provocat care izvorăște din privirea unei femei ─impudice─, ajutată de un demon ─un agregat psihologic desfrânat. În mod cert, stimați cititori, fornicația DISTRUGE ADEVĂRATELE NOASTRE SENTIMENTE și ne face să cădem în distrugerea valorilor noastre. Toate acestea sunt posibile atunci când ne identificăm cu scene desfrânate și, mai ales, când confundăm IUBIREA CU DORINȚA, ceea ce a devenit foarte comun în zilele noastre agonizante din actuala KALI-YUGA. Pentru a ne feri de această nenorocire, singura cale de ieșire pentru noi, ființele umane, este AUTOOBSERVAREA CRITICĂ ȘI PROFUNDĂ DE NOI ÎNȘINE. Trebuie să ne autoobservăm în gândurile, sentimentele și acțiunile noastre.
Pentru a încheia, vă transmit câteva fraze care merită reflecția noastră:
„Omul căruia îi place să se bucure cel mai mult în prosperitate va suferi cel mai mult în adversitate”.
Horațiu
„Principalul învățător al oamenilor în acțiunile vieții este nenorocirea.”
Licurg
„Culmea nefericirii este să te temi de ceva atunci când nu te mai aștepți la nimic.”
Seneca
„Fiecare este atât de nefericit pe cât crede că este.”
G. Leopardi
„Omul nu este nefericit atâta timp cât nu este nedrept.”
Democrit
POST COITUM OMNE ANIMAL TRISTE.
─‘După coit orice animal rămâne trist.’─
KWEN KHAN KHU
