Mult iubiți cititori și cititoare,
Vă trimit cea de-a douăzeci și cincea emblemă din cartea Nucleus emblematum selectissimorum, ‘nucleul celor mai alese embleme’.
În jurul gravurii apare titlul acesteia…
…NON QVAM CREBRO, SED QVAM BENE
─‘Nu cât de des, ci cât de bine’─
Fraza de mai jos:
NON TU QVAM CREBRO jaculeris, QVAM BENE refert contingat metam, missa sagitta, suam.
Traducere: ‘Nu contează cât de des tragi cu arcul, ci cât de bine ajunge săgeata trimisă la țintă’.
Text în franceză:
Il n´importe de rien, si ta flèche acérée,
est peu ou plusieurs fois devers le but tirée;
mais sur toutes choses, il te conuient tâscher,
de ne faillir le but, mais certain le toucher.
Traducere: ‘Nu contează dacă săgeata ta ascuțită este trasă de puține sau de multe ori spre țintă; dar, mai presus de toate, trebuie să te străduiești să nu ratezi ținta, ci să fii sigur că o vei atinge’.
Ce înseamnă toate acestea, dragi prieteni și prietene?
În primul rând, trebuie să observăm foarte bine că figura centrală a acestei gravuri este constituită dintr-un arcaș care, cu arbaleta sa, țintește un cerc pe care îl vedem în centrul unui zid. Evident, acel cerc este simbolic, reprezentând o țintă care poate varia în funcție de ceea ce se dorește a fi atins.
Este curios să vedem că acest cerc se află pe zidul care este prelungirea unei biserici. Ceea ce s-a dorit să se arate în această imagine nu este altceva decât necesitatea de a ne strădui continuu în continuitatea scopurilor noastre pentru a ne atinge obiectivele spirituale. Biserica reprezintă viața sufletească și tot ceea ce aceasta implică.
Pe balustrada care apare în spatele arcașului vedem o răscruce de drumuri sau, cu alte cuvinte, două poteci care se încrucișează.
Un soare în înalt luminează ambele poteci, indicându-ne că lumina divină încearcă întotdeauna să ne lumineze calea.
Această gravură ne îndeamnă să fim perseverenți în rugăciunile noastre, în practicile noastre, în disciplinele noastre…
Sub prima balustradă vedem oameni care îl privesc pe arcaș și ceea ce încearcă acesta să atingă cu săgețile sale. Aceasta este umanitatea care se dedică pur și simplu să privească sau să observe, dar nu este capabilă să acționeze. Este lumea opiniilor și a vorbăriei goale.
Arcașul și arbaleta sa ne amintesc de simbolul constelației Săgetătorului, care ne arată un centaur în postura de a-și lansa săgețile spre SOARE. V.M. Samael ne spune că trebuie să-l imităm pe centaurul din Săgetător, care lansează săgețile năzuințelor sale către cele mai înalte culmi, adică spre SOARE. Acest lucru, la rândul său, ne amintește de ceea ce ne spune o frază din hermetism: „Pentru a ajunge în împărăția cerurilor, este necesar să fii perseverent. Cerul se cucerește prin asalt și doar cei curajoși l-au cucerit”.
Vă adaug, pentru încheiere, câteva fraze spre reflecție:
„Răsplata vine după muncă.”
Quevedo
„Răsplata nu trebuie acordată în funcție de timp, ci de rezultat.”
Sfânta Teresa
„Fapta bună nu rămâne niciodată fără răsplată.”
Cervantes
„Putem aștepta de la cineva ceea ce noi am făcut pentru altcineva.”
Laberio
„Oamenii nu sunt motivați de meritul unei fapte bune dacă aceasta nu este urmată de o răsplată.”
Ovidiu
FINIS CORONAT OPUS.
─‘Țelul încununează opera.’─
KWEN KHAN KHU
