Mult îndrăgiți cititori și cititoare,
Am plăcerea de a vă trimite această nouă gravură care, potrivit cercetătorilor, constituie una dintre cele mai enigmatice care s-au realizat de-a lungul secolelor.
Autorul a intitulat această operă ca…
…ALEGORIA VIEȚII
Este atribuită lui Giorgio Ghisi, care ar fi desenat-o în 1561. Este cea mai faimoasă gravură a sa. Unii au numit-o Visul lui Rafael.
„Aceasta este una dintre cele mai impresionante și misterioase gravuri italiene. Nimeni nu a reușit încă să explice pe deplin simbolismul său, dar pare evident că reprezintă călătoria periculoasă pe mare într-o ambarcațiune găurită, cu stânci și fiare sălbatice pândind în fața înțeleptului ─în stânga─ în căutarea Adevărului.
Cele două versuri care se află la picioarele sale sunt luate din Eneida lui Virgiliu, cartea VI, versetele 617 și 95.
Cel mai mare paradox pe care îl prezintă gravura se află în textul în latină din partea inferioară stângă: RAPHAELIS VRBINATIS INVENTVM. PHILIPPVS DATVS ANIMI GRATIA FIERI IVSSIT, ‘Invenția lui Rafael din Urbino. Filippo Dati a ordonat să fie realizată în semn de recunoștință’. În secolul al XVI-lea, acest lucru ar fi însemnat că Rafael a conceput ─«a inventat»─ compoziția, care ar fi fost apoi gravată de Ghisi, un gravor din Mantua care obișnuia să lucreze după desenele altora. Totuși, așa cum comentatorii au recunoscut de mult timp, compoziția nu ar fi putut fi realizată de Rafael, care a murit în 1520. Stilul gravurii este mult mai târziu, iar singura legătură cu Rafael este poziția bărbatului, care derivă de la unul dintre filosofii din Școala din Atena.
Nu este pe deplin clar de ce Ghisi ar fi pus pe desenul său o inscripție despre care trebuia să știe că era înșelătoare, pentru a nu spune falsă. A fost pentru a induce în eroare colecționarii sau există în spatele ei o glumă mai esoterică sau privată din partea lui Dati, omul care a comandat gravura? Răspunsul la această întrebare este complicat de faptul că nimeni nu a reușit încă să descopere cine era, de fapt, Dati.”
O altă descriere a gravurii comentează:
„O ambarcațiune a naufragiat într-un râu tumultuos și stâncos, în prim-plan. În stânga, un bărbat cu barbă se sprijină de trunchiul unui copac mort, cu un liliac, două bufnițe și un corb deasupra lui. Sub copac, o stâncă și o placă cu o inscripție din Eneida lui Virgiliu, cartea VI, versetul 617: SEDET AETERNVM QVI SEDEBIT IFOELIX, ‘Este așezat și va fi așezat pentru totdeauna’. Mesajul se referă la Tezeu, care a rămas prins în Hades din cauza transgresiunilor sale desfrânate ─versetul spune: «O piatră uriașă rostogolesc câțiva și de spițele roților legați atârnă; Tezeu, nefericit, este așezat și va fi așezat pentru totdeauna…». Barca sa nu este în stare să traverseze râul Styx. Bărbatul este înconjurat de creaturi monstruoase care se uită la el cu venin. Singura sa speranță pare să vină de la femeia cu aspect de zeiță, cu o lance lungă, care apare în dreapta și care are sub piciorul ei o placă cu mesajul: TV NE CEDE MALIS: SED CONTRA AVDENTIOR ITO, ‘Nu ceda în fața răului, ci înfruntă-l cu mai multă îndrăzneală’. O altă traducere a textului este: ‘Nu te da bătut în fața adversității, ci înfrunt-o cu mai multă îndrăzneală’.”
Semnificația femeii care apare în gravură pentru a-l salva pe filosof ar putea fi divina Minerva ─ Isis, Stella Maris, Mama Divină. Pe placa vizibilă în centrul bărcii este scris: GIORGIVS GHISI MANT. F 1.5.6.1., ceea ce trebuie să fie semnătura autorului și data.
În partea din stânga sus a desenului se află câteva simboluri intrigante, un fir de lumină șerpuit care se termină în partea de sus, unde abia se disting trei fețe, trei forme umane ─vezi detaliul 1─ reprezentative ale puterii lui Dumnezeu, care vin să alegorizeze cele trei sufluri ale Eternului, cele trei sufluri divine: sfânta afirmație, sfânta negație și sfânta conciliere.
Aceste forțe divine observă de milioane de ani destinul raselor umane, destinul acestora în funcție de alegerile pe care aceste rase le fac cu privire la scopul existenței care le-a fost dată.
Pentru a continua studiul acestei gravuri criptice vom spune că, cu siguranță, ceea ce apreciem în primul rând este contrastul dintre două lumi sau două realități, cea care ne arată o zonă paradisiacă și cealaltă care ne arată un adevărat haos.
În zona haotică găsim în primul rând un bătrân ─un devot al Căii Secrete─ sprijinit de un copac uscat, simbol al decadenței sexuale, așa cum bine a definit-o arta transmutatoare. Acest bătrân contemplă cealaltă parte a vieții, acolo unde și-ar dori să fie.
Să ne amintim, prieteni și prietene, câteva cuvinte referitoare la acest copac uscat din gravura noastră. Aceste cuvinte provin de la marele Adept Fulcanelli:
„Copacul uscat este un simbol al metalelor obișnuite, reduse din mineralele lor și topite, pe care temperaturile ridicate ale cuptoarelor metalurgice le-au făcut să-și piardă activitatea pe care o aveau în zăcământul lor natural. De aceea, filosofii le califică drept moarte și le recunosc ca fiind nepotrivite pentru munca Operei, până când sunt revigorate sau reincrudate, conform termenului consacrat, prin acel foc intern care nu le abandonează niciodată complet.”
„Trunchiul de care s-a folosit acest artizan din altă epocă nu pare destinat să servească decât geniului său laborios. Și totuși, este vorba despre copacul nostru uscat, același care a avut onoarea de a da numele lui uneia dintre cele mai vechi străzi din Paris… […] Copacul uscat era o amintire a Palestinei și era iarba plantată lângă Hebron, care, după ce a fost, de la începutul lumii, «verde și cu frunze», și-a pierdut frunzișul în ziua în care Domnul nostru a murit pe cruce, uscându-se atunci, dar «pentru a înverzi din nou când un domn, prinț al Occidentului, va ajunge în Țara Făgăduinței cu ajutorul creștinilor și va ține slujba sub acest copac uscat».
Acest copac uscat care răsare din roca aridă este reprezentat în ultima planșă din Art du Potier, dar a fost ilustrat acoperit cu frunze și fructe, cu un stindard pe care se află deviza Sic in sterili. De asemenea, este sculptat pe frumoasa poartă a catedralei din Limoges, precum și într-un motiv tetralobat de pe soclul catedralei din Amiens.”
Zona în care se află acest personaj este o mică insuliță înconjurată de reptile și animale destul de neplăcute. Aceasta evidențiază, în lumina Kabalei simbolice, mica lume a Eului cu toate aberațiile sale. Acesta este motivul acelor creaturi reptiliene sau exotic de malefice care îl înconjoară pe acest devot. Aceasta este pluralitatea Egoului nostru animal.
Lângă copacul pe care se sprijină se observă un fel de pădure care este mărginită de un fel de sfoară sau de foc care se înalță pentru se conecta cu nimic mai puțin decât o stea ─vezi detaliul 2. Aceasta este steaua interioară care ne-a zâmbit întotdeauna. Este evident că acest foc care șerpuiește în sus este, fără îndoială, conexiunea umanității, de secole sau milenii, cu Ketherul kabalistic. Indiscutabil, din cauza stării de Conștiință adormită, umanitatea noastră ignoră conexiunea cu această forță maiestuoasă. Acest lucru este din cauza faptului că specia umană păstrează un statut care o menține încolțită de soartă, contemplând cu tristețe acea altă lume la care ar fi putut ajunge și nu a făcut-o. Din acest motiv, lângă bătrân poate fi văzută o barcă spartă, distrusă, alegorie a disprețului cu care am tratat Arcanul A.Z.F. ─barca sau arca noastră.
Chiar acolo, în acea zonă, se observă un trunchi pe care urcă stela de lumină despre care am vorbit anterior, iar foarte aproape de el se poate vedea figura lui Lucifer. Trebuie să ne amintim că Lucifer este dătătorul focului și nu putea lipsi din conglomeratul de simboluri care fac parte din această gravură. Fără ajutorul lui Lucifer am fi pierduți pe Drumul Secret, deoarece el ne dă impulsul sexual de a ne continua călătoria ermetică.
Tot lângă acel trunchi, putem observa un leu înaripat. Acest leu este Mercurul nostru Secret unit cu Sulful nostru divin. Aceasta este conjuncția necesară pentru ca compusul nostru mercurial sulfurat să poată realiza în interiorul nostru Marea Operă.
Pe insulița pe care se află bătrânul simbolic, pot fi observate, cu un efort de concentrare, câteva creaturi. De exemplu, la baza insulei vedem un animal care nu este altul decât basiliscul mitologic ─vezi detaliul 8─, creatură pe care multe tratate alchimice o descriu ca fiind extrem de periculoasă, deoarece semnifică tratamentul greșit pe care îl putem aplica Mercurului nostru, elementul volatil. Acest basilisc, așa cum a fost mereu ilustrat, are gheare de pasăre de pradă, coadă de vierme și aripi diferite de cele ale unui cocoș.
De asemenea, putem vedea o broască la baza stâncii ─vezi detaliul 7─ cu o inscripție în latină. Să ne amintim că broasca sau broscoiul sunt simbolul, printre multe culturi ancestrale, al artei transmutatorii sau artei alchimice. Este suficient să ne amintim de existența, în ruinele templului major al străvechilor azteci, a nimic mai puțin decât a unei piscine pe care mexicanii au dedicat-o broaștelor care sunt sculptate în jurul său. Această broască din gravura noastră este însoțită de o frază latină care spune astfel: Sedet aeternum qve sedebit infoelix. Traducerea acestei fraze este următoarea: ‘Este așezat și va fi așezat pentru totdeauna’. Această frază face referire la Tezeu, care, conform mitologiei, a rămas captiv în hades ─infern─ din cauza transgresiunilor sale sexuale. Însă, acesta este destinul umanității fornicatoare care va involua și va rămâne pentru veacuri teribile acolo în avernus sau infern, paralizată pentru milenii.
Este bine de menționat că, pe piatra care conține fraza citată anterior, se poate vedea, deși într-o formă minusculă, un scorpion ─ vezi detaliul 7. Scorpionul este simbolul constelației zodiacale a Scorpionului. Acest semn guvernează sexualitatea în anatomia umană, ceea ce se potrivește cu fraza pe care am prezentat-o și dezvăluit-o anterior.
Pe de altă parte, chiar acolo, în acel ansamblu întunecat, pot fi văzute trei bufnițe. Bufnița, în simbolistica ezoterică, avertizează asupra necesității imperioase de a trăi într-o stare de alertă permanentă pentru a surprinde EGOUL în acțiune, a-l detecta pentru a-l studia, înțelege și elimina cu asistența oportună a divinului Feminin Etern ─Stella Maris, Devi-Kundalini─, așa cum subliniază Gnoza.
Să menționăm, de asemenea, că printre aceste creaturi ciudate pe care le menționăm, lipit de stâncă, pe una dintre laturile sale, se află un liliac ─ vezi detaliul 5. Liliacul face aluzie la stările de tenebre care inundă psihicul mamiferului rațional.
Este bine de apreciat că, în ansamblul întunecat în care se află devotul, în partea superioară a acestuia, se observă ruinele a ceea ce a fost un coloseu ─vezi detaliul 9. Acest coloseu indică vanitatea umană, care, mai devreme sau mai târziu, se transformă în ruine; a făcut parte dintr-un timp și s-a sfârșit în alt timp.
De asemenea, este bine să le spunem stimaților noștri cititori că în același ansamblu întunecat și periculos unde se află bufnițele se poate observa și un corb ─vezi detaliul 4─, situat tot în partea stângă jos a gravurii. Corbul, în alegoria ezoterică, reprezintă moartea agregatelor noastre psihologice. Corbul este asociat cu Saturn, iar Saturn, în tematica alchimică, se referă, semnalează sau indică moartea, putrefacția entităților nesănătoase care constituie Eul, EGOUL, Eul Însumi, Sinele Însuși etc., etc., etc.
Există un curcubeu care separă partea întunecată a gravurii de cealaltă parte mai luminoasă. Acest curcubeu indică speranța pe care o are omul pământesc de a deveni, într-o zi, adevăratul Om Solar regenerat și trezit pentru realitățile superioare.
Lângă acest curcubeu putem vedea un soare care începe să răsară la orizont. Acel soare este noua zi, aurora nemuritoare pe care trebuie să o salutăm atunci când natura noastră sufletească va fi cucerit Măiestria în împărăția Tatălui.
În cealaltă parte mai luminoasă a acestei opere artistice, este important să ne concentrăm în special asupra frumoasei doamne care poartă o lance în mâna stângă, în timp ce cu dreapta atinge un splendid palmier. Această femeie nu este alta decât Divina Doamnă a focurilor noastre interne, cunoscută în diverse culturi cu nume foarte variate, precum: Minerva, Atena, Sophia, Aka, Astarté, Marah, Maria etc., etc., etc. Ea este cea care extirpă din anatomia noastră spirituală demonii care au încarcerat Conștiința noastră cu această lance de caracter falic. Evident, Ea este legată de FIINȚA noastră REALĂ, deoarece în sine însăși este una dintre părțile autonome și autoconștiente ale acesteia. Ea este însăși semnătura astrală a Focului Secret și de aceea este cunoscută și în Orient sub numele de Devi-Kundalini, șarpele ignic al puterilor noastre magice. Gnosticii o numim RAM-IO, cuvânt care se transformă, de altfel, în mantra cu care o evocăm.
În vârful acestui palmier, simbol al propriei noastre FIINȚE, pot fi văzuți trei heruvimi ─detaliul 10. Acești trei heruvimi reprezintă cele trei forțe primordiale ale creației: Sfânta Afirmație, Sfânta Negație și Sfânta Conciliere. Acestea sunt cele trei forțe binecuvântate care se află la originea întregii creații de la începutul timpurilor. Unul dintre acești heruvimi ține în mâini un arc întins, îndreptându-și săgeata spre înțeleptul sau filosoful Drumului Secret pentru a-l îndemna să realizeze călătoria spre eternitate, riscând totul în acest proces.
Dincolo de scena care ne vorbește despre Eternul Feminin divin și de cei trei heruvimi observăm cu ușurință o cetate, iar în interiorul acelui pătrat apare în fața ochilor noștri un centaur care poartă într-una dintre mâini ─mâna dreaptă─ un arc. Aceasta este imaginea semnului zodiacal care face aluzie la semnul Săgetătorului. Ceea ce este interesant la această imagine este faptul că îl reprezintă pe om, care trebuie să tragă săgeata năzuințelor sale spre cerurile Conștiinței, spre divinitate, cerând ajutor pentru a se întoarce la punctul de plecare inițial.
Tot ca parte a acestei laturi luminoase a gravurii noastre, vedem în înalt un porumbel care îl întruchipează pe Spiritul Sfânt, care este întotdeauna dispus să ne salveze din lumea iluziilor pentru a ne introduce în universul marilor realități. Porumbelul nostru poartă în cioc câteva paie pentru a ne arăta că întotdeauna forța celui de-al Treilea Logos lucrează pentru a ne aranja sufletește cuibul pentru protecția noastră împotriva tenebrelor. În mod similar, lângă heruvimi vedem o barză în vârful unui copac. Barza, în sine, a reprezentat întotdeauna maternitatea divină. Prin aceasta ni se promite întoarcerea noastră la copilărie sau la inocența primordială, pe care am pierdut-o din cauza căderii noastre angelice, conform Sfintelor Scripturi. Acea barză, pe lângă faptul că își are puii, poartă un ou în unul din picioarele sale. Aceasta pentru a indica faptul că forța celui de-al Treilea Logos creează mereu noi vieți și noi forme materiale și spirituale.
Ca și cum nu ar fi fost suficient, la nivelul capului femeii mitologice despre care am vorbit deja înainte, putem vedea, printre niște copaci, un elefant. Acest mamifer extraordinar, în Gnosticism pur și simbologie transcendentală, indică Logosul primordial, Kether-ul nostru, forța Bătrânului Zilelor, care veghează mereu asupra călătoriei noastre prin caruselul existențelor noastre.
Pe de altă parte, trebuie să le spunem stimaților noștri cititori că, în cadrul întunecat în care se află bătrânul devot, în spatele lui se văd următoarele imagini ─detailul 2─, și anume:
- Un înger.
- Un centaur care poartă o măciucă în mâini.
- O creatură care pare un tigru dar cu sâni pe spate și uger ca de vacă.
Ce este aceasta? Răspuns: Îngerul reprezintă forțele divine care se mișcă prin întuneric pentru a salva sufletele pierdute. De asemenea, centaurul cu măciuca alegorizează omul vulgar și pasiunile sale violente. Creatura cu uger și sâni pe spate sunt deformări ale agregatelor noastre psihologice, pe măsură ce involuează de-a lungul mileniilor.
Pentru a încheia, atașez câteva fraze pe care le consider potrivite pentru reflecție:
„Pentru înțelept niciun adevăr nu este amar.”
Maurice Maeterlinck
„Fiecare adevăr care apare pe pământ este pecetluit cu sângele unui martir sau al unui profet.”
Lamartine
„În cele din urmă, adevărul suferă, dar nu piere. Adevărurile sunt greu de suportat.”
Sfânta Teresa
„Toți oamenii caută adevărul, dar numai Dumnezeu știe cine l-a găsit.”
Chesterfield
„Cel mai evident semn că adevărul a fost găsit este pacea interioară.”
Amado Nervo
„Adevărul este ca o urzică: cel care doar o atinge se înțeapă; celui care o apucă cu forță și hotărâre nu-i face nimic.”
M. G. Saphir
SURSUM CORDA
─‘Sus inimile’─
Kwen Khan Khu
