Dragi prieteni și prietene,
Vă trimit cu această ocazie această gravură care apare pe frontispiciul cărții Vorboten der am philosophischen himmel hervorbrechenden Morgen-Röthe, ‘Heraldul zorilor care răsare pe cerul filosofic’, scrisă de Johan de Monte Raphaim ─probabil un pseudonim─ și editată în 1716, la Hamburg, Germania. Vă adaug două versiuni ale desenului: prima, originalul din carte și a doua, o versiune mai popularizată dintr-o ediție ulterioară.
Această gravură, dragi cititori, ne aduce aminte de unul dintre cele mai prețuite simboluri ale Alchimiei: ne referim la Mercurul înțelepților.
În primul rând, trebuie să clarificăm că cuvântul din centru provine din greaca veche, fiind format dintr-un epsilon, un lambda ─echivalentul literei l─ și un eta ─un e lung deschis.
Se transliterează ca Hyle și se citește [hule] sau [hile], și înseamnă ‘materie’. Este același cuvânt care apare și în exorcismul sării, când ni se spune: recedant ab isto fantasmata hyle. Aristotel l-a folosit în filosofia sa pentru a desemna materia primă.
Prin urmare, este o invitație de a extrage ceva din materia primă primordială: Mercurul înțelepților.
Îmi permit să vă atrag atenția asupra faptului că simbolurile care se află la vârfurile triunghiului mai mic, sau, mai bine zis, între vârfurile celor două triunghiuri centrale, reprezintă cel de sus ─un triunghi deasupra unei cruci─ Sulful, cel de jos, în stânga ─un cerc tăiat în jumătate─ Sarea, iar cel de jos, în dreapta Mercurul; prin urmare aici sunt prezente cele trei elemente ale Alchimiei.
Cuvintele Agens, Patiens, Essent, Quint înseamnă: ‘activ’, ‘răbdător’, ‘esență’, ‘chint’. Aceasta am putea să o traducem ca: ‘fiind activi și răbdători ajungem la chintesență’.
Considerând că vârful cheii din dreapta seamănă foarte mult cu simbolul argintului sau al Lunii ─asemănător cu două litere C opuse─ și că cel al cheii din stânga este mai rotund, ca un O ─care este simbolul Soarelui și al aurului─, ni se pare logic că prima cheie indică Mercurul și a doua Sulful, sau prima elixirul alb și a doua cel roșu.
Prima se află în mâna lui Mercur cu o atitudine activă, a doua atârnă de brațul său cu o atitudine pasivă, poate pentru a spune că forța activă trebuie să lucreze cu elixirul alb, iar forța pasivă are nevoie de elixirul roșu.
DESCRIERE GENERALĂ:
Mercur, agentul principal al Marii Opere, apare aici înconjurat de atributele sale. Imaginea îl prezintă cu coif și cizme înaripate pentru a simboliza evaporarea sa în natura noastră interioară.
În mâna dreaptă ține o cheie marcată cu cuvântul Claudo, însemnând ‘Eu închid’, și Teo în cifrul cheii, provenit din grecescul Theos, care înseamnă ‘Dumnezeu’.
Dar ce anume închide cu adevărat Dumnezeu? Răspuns: natura noastră lunară.
În brațul stâng ține un caduceu și o cheie marcată cu cuvântul Aperio, însemnând ‘Eu deschid’, și două litere H în cifru, una deasupra celeilalte.
Aici merită să ne întrebăm: ce anume deschide Mercur pentru noi? Răspuns: Mercur ne deschide accesul la toate regnurile naturii și la toate dimensiunile spațiului.
Litera H sugerează Halitus sau suflul divin capabil să pătrundă totul.
Mercur apare, de asemenea, deasupra unui cerc înconjurat de cuvintele Animalia, Vegetabilia, Mineralia și Astralia, regnul animal, vegetal, mineral și stelar, sugerându-ne că a fost Mercurul cel care a format ARCHÉ-ul GNOSTIC, din care au emanat galaxiile și toate dimensiunile cosmosului. Am putea sintetiza spunând că Mercur a fost auxiliarul primar al însăși creației.
În interiorul circumferinței în care se află Mercurul se găsesc cuvintele Chaos, Materia, Prima, Magnesia, Lapis; ‘haos’, ‘materie’, ‘primă’, ‘magneziu’, ‘piatră’. În mod evident, Mercurul se naște din haosul primordial, se transformă în materia primă, în Magneziul component al chintesenței, ceea ce dă naștere PIETREI FILOSOFALE.
În interiorul acestora găsim un pătrat cu cele patru elemente etichetate pe fiecare dintre laturile sale, și anume: Ignis, Agua, Terra, Aer; ‘foc’, ‘apă’, ‘pământ’, ‘aer’.
Înăuntrul acestui pătrat găsim de asemenea cuvintele care probabil se citesc Agens, Patiens, Essent, Quint, deja explicate anterior.
Vedem două triunghiuri care au înscris pe laturile lor Separa, Dissolve, Depura; ‘separă’, ‘dizolvă’, ‘purifică’. Ce înseamnă aceste cuvinte? Mercurul are prima sa manifestare ca o materie întunecată care trebuie separată prin sublimarea artei transmutatoare. Ulterior, va fi necesar să dizolvăm elementele atomice indezirabile care se ascund în interiorul său. Acest lucru ne conduce apoi la purificarea acestuia, adică la natura cristalină a agentului nostru mercurial.
Apoi vedem cuvintele Anima, Spiritus, Corpus; ‘suflet’, ‘spirit’, ‘corp’; aceasta ar fi sufletul mercurial și apoi spiritul mercurial ─vehiculele interne create în Adept─ și corpul sau solidificarea naturii glorioase a Inițiatului.
În interiorul ultimului triunghi găsim cuvântul Extrahe, a ‘extrage’.
La vârfuri, așa cum am spus, se află simbolurile Sării, Sulfului și Mercurului, componentele originale ale Marii Opere interioare.
Nu trebuie să trecem cu vederea caduceul pe care îl ține în mâna stângă divinitatea olimpică. Acest caduceu este reprezentarea canalelor IDA și PINGALA ale naturii noastre metafizice și prin care urcă vaporii substanței noastre mercuriale particulare în timpul coitului metafizic. Acesta este Marele Arcan A.Z.F. al Gnozei eterne.
Vă adaug, în final, câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Victoria aparține celui mai perseverent.”
Napoleon
„A învinge fără pericole înseamnă a triumfa fără glorie.”
Seneca
„Niciunui învins nu i se face dreptate dacă este judecat de învingătorul său.”
Quevedo
„Universul este o sferă infinită al cărei centru se află pretutindeni iar circumferința sa nicăieri.”
Pascal
„Fiecare om este centrul universului. Universul, ca și spațiul, conform celebrei definiții, are centrul în fiecare suflet iar circumferința în niciunul.”
Amado Nervo
TANDEM FELIX.
─‘În sfârșit fericit.’─
KWEN KHAN KHU
