Mult iubiți prieteni și prietene cititori,
Cu mare plăcere vă trimit următoarea sculptură, care poartă numele…
…HIMERA DIN AREZZO
Această sculptură, de origine etruscă, este realizată din bronz și se estimează că a fost creată în jurul anului 400 înainte de Cristos în apropierea orașului Arezzo ─Italia─, loc în care a fost găsită în 1553. Are 129 cm lungime și 78 cm înălțime. În prezent, se află în Muzeul Arheologic Național din Florența.
Istoricii susțin că era o ofrandă votivă dedicată zeului etrusc Tinia, deoarece are o inscripție etruscă gravată pe un picior care spune tin gcvil, ceea ce înseamnă ‘ofrandă aparținând lui Tinia’. Este posibil ca statuia să fi făcut parte inițial dintr-un grup sculptural mai mare, inclusiv împreună cu personajul mitic Belerofon.
Aici este reprezentată ca o creatură zveltă rănită în luptă, cu ghearele întinse, o gură răcnitoare și un spate arcuit din care iese un cap de țap. Atât corpul, cât și gâtul țapului sunt rănite și curg picături de sânge. Coada sa se termină într-un cap de șarpe, care mușcă unul dintre coarnele caprei.
Conform mitologiei grecești, Himera era un monstru care cutreiera regiunile din Asia Mică, terorizând populațiile și devorând animale și chiar turme întregi. Era o singură creatură care avea trei capete: unul de leu, altul de țap care îi ieșea din spate și scuipa foc și ultimul de dragon sau de șarpe care îi ieșea din coadă. Era foarte greu de înfrânt, deoarece avea forța a trei animale, dar eroul Belerofon a învins-o în cele din urmă la porunca regelui Iobates din Lycia, cu sprijinul calului său înaripat Pegas. Himera este considerată fiica lui Typhon și a Echidnei.
Există diferite descrieri ale morții ei: unele spun pur și simplu că Belerofon a străpuns-o cu lancea sa, în timp ce altele susțin că a ucis-o acoperind vârful lăncii cu plumb care s-a topit atunci când a fost expus la suflarea arzătoare a Himerei.
Comentăm că Belerofon, numit și Bellerophon(tes) ─‘ucigașul lui Belero’─, era un erou al mitologiei grecești originar din Corint, ale cărui celebre fapte de vitejie au fost lupta cu amazoanele ─alte popoare războinice─, îmblânzirea calului înaripat Pegas și uciderea Himerei. Numele său original era Hiponoos, ‘cunoscător al cailor’, sau Leofontes, dar și l-a schimbat în Belerofon după ce a ucis accidental un tiran din Corint numit Belero ─Homer, Iliada.
Acestea fiind spuse, să trecem acum la interpretarea acestei creaturi mitologice, care avea cu siguranță caracteristici monstruoase.
În viața orizontală, se face referire la himeră atunci când, încercând să se respingă un argument al cuiva despre care se consideră că își exagerează argumentele, i se răspunde cu această frază: „Ceea ce spui este o himeră”, vrând să se spună că este la fel de incoerent sau absurd precum a fost Himera timp de milenii…..
Totuși, atunci când încercăm să analizăm caracteristicile acestui animal aberant sau creaturi mitologice, găsim în el lucruri destul de interesante din punct de vedere gnostic. În primul rând, și evident, este vorba despre reprezentarea unor stări absolut instinctive care trebuie dezintegrate în interiorul creaturii umane, la fel ca toate acele reprezentări din mitologia greacă, care indică monștri împotriva cărora a trebuit să lupte Hercule pentru a-și recâștiga locul în Olimpul Zeilor.
Observând corpul acestei bestii îngrozitoare, vedem că este alcătuit sau constitut din trei animale: un cap și corp de leu, un țap ieșind din spatele său și o coadă de șarpe ─alteori de dragon.
Capul de leu poate fi ușor asociat cu agregatul psihologic al MÂNIEI. Să ne amintim aici că prima muncă ce i-a fost impusă mitologicului Hercule a fost tocmai capturarea și uciderea Leului din Nemea. Țapul cu coarnele sale și gura care scuipă foc reprezintă instinctele desfrânate combinate cu ferocitatea leului; iată o altă referință la Typhon Baphomet al nostru, nealbit, cu alte cuvinte: DESFRÂUL INFERNAL. Și, în cele din urmă, coada șarpelui ne indică însăși FORNICAȚIA…..Acel șarpe nu are nimic de-a face cu Șarpele Sacru și nici nu poate fi asociat cu acel șarpe cu care Moise îi vindeca pe izraeliți în deșert, dar are legătură cu șarpele pe care l-a ucis Apollo CU SĂGEȚILE SALE, sau cu acel șarpe care se târa în noroiul pământului căutând să-i ispitească pe Adam și Eva și incitându-i la fornicație.
Aceste trei stări animalice ne incită fără îndoială la pasiuni foarte violente, greu de identificat în anatomia noastră psihică și, prin urmare, greu de smuls din continentul sufletesc.
Este curios faptul că acest animal monstruos apare semi-rănit de luptele pe care le-a avut cu alte creaturi sălbatice. Totuși, zilele sale se sfârșesc atunci când un erou pe nume BELEROFON, călare pe miticul PEGAS sau PEGASUS, îl ucide folosind o lance ─falică─, căreia îi adăugase plumb la vârf pentru ca, atunci când intră în contact cu respirația HIMEREI, să o ardă și să o ucidă cu ardoarea sa.
Marele scriitor și poet grec Hesiod susținea că Himera era de fapt fiica HIDREI DIN LERNA, un alt monstru care simbolizează în studiile noastre gnostice MINTEA ANIMALICĂ, DORINȚA ANIMALICĂ ȘI REAUA VOINȚĂ.
Deși ni se poate părea neobișnuit sau incoerent, dragi cititori/cititoare, astfel de creații infernale există cu siguranță în infradimensiunile naturii sau avernus sau tartarus. Pe măsură ce coborâm prin arcadele abisului, întâlnim acest tip de creaturi, care sunt resturi ale propriilor noastre agregate, iar alteori sunt reziduuri ale agregatelor altor suflete pierdute care sunt în proces de dezintegrare.
Este bine de menționat că distrugătorul Himerei folosește în lupta sa cu monstrul mai sus menționat tocmai o lance, care, din punct de vedere alchimic, simbolizează forța erotică pe care trebuie să o folosim în muncile noastre în Forja lui Vulcan. Numai cu puterea lăncii sacre este posibil să dezintegrăm propriile noastre creații demonice care ne împiedică să avem o relație corectă cu diferitele părți ale FIINȚEI noastre interioare profunde. Focul lui Eros, sublimat, este însuși INRI ─‘Igni natura renovatur integra’─ capabil să omoare incoerențele noastre psihice și, pe de altă parte, să creeze o adevărată viață interioară. Aceasta este spada cu două tăișuri a misterelor antice, care, mânuită cu înțelepciune de războinicul care râvnește la Lâna de Aur, o dobândește în cele din urmă după bătălii crâncene…….
Spunând toate cele de mai sus, vă ofer acum câteva fraze extrem de interesante, menite pentru reflecție:
„Poate că virtutea nu este decât politețea sufletului.”
Balzac
„Dacă nu ar fi greu să fim virtuoși, am avea vreun merit în a fi astfel?”
Sfântul Ioan Gură de Aur
„În sufletul unui om virtuos există un Dumnezeu.”
Seneca
„Pentru a fi virtuos este nevoie de natură, rațiune și obicei.”
Aristotel
„Nu este suficient să ai virtute și să nu te folosești de ea, este ca și cum ai avea o artă și nu ai practica-o.”
Cicero
GLADIUS DEI.
─‘Spada lui Dumnezeu.’─
KWEN KHAN KHU
