Cultura carnis

Mult îndrăgiți prieteni și prietene cititori/cititoare,

Mă grăbesc să vă trimit, în următoarele reflecții, patru gravuri realizate în jurul anului 1573 de Gérard Van Groeningen ─1550-1599─, un desenator flamand cunoscut în Anvers ─Belgia.

Această serie de gravuri se numește Cele patru moduri de a trăi pe pământ. Cu această ocazie vă trimit doar prima dintre ele, intitulată…

…CULTURA CARNIS
─‘Calea cărnii’─

Gravura nr. 1

Această primă gravură subliniază următoarele: QVATVOR SERVITUTES HOMINUM, ‘există patru sclavii ale oamenilor’.

În ea vedem o scenă în care un grup de oameni sunt văzuți în mod clar participând la acte desfrânate și lascive.

Pe de o parte vedem un cuplu așezat care se lasă pradă exceselor desfrânate. Acel cuplu este servit de o femeie care poartă cu ea în mâini, pe cap și la talie o serie de ustensile cu scopul de a le oferi iubiților plăcerea de a savura diverse preparate gastronomice în timp ce se bucură de identificarea lor sexuală. Din acest motiv, la picioarele acelei femei servitoare, găsim cuvântul latin gvla ─a se citi: ‘lăcomie’─, făcând aluzie la plăcerile provocate de acest agregat psihologic.

De remarcat, de asemenea, că lângă cuplul mai sus menționat apare reprezentarea zeiței Venus, care este însoțită de Eros-Cupidon, care își îndreaptă săgețile spre cuplul din gravura noastră. Să se înțeleagă aici că nu este vorba de faptul că Venus ─Zeița Iubirii─ este de acord cu aceste atitudini, nu. Ideea este că autorul gravurii, dorind să exprime slăbiciunile umane, înfățișează această divinitate ca pe o reprezentare a unui erotism greșit direcționat.

Prin intermediul Gnozei ajungem să înțelegem relația noastră corectă cu forța erotică și să o sublimăm conform parametrilor științei Tantra-Yoga sau Kundalini-Yoga. În acest fel, nu ajungem să fim sclavi ai sexului, ci folosim această forță transmutată în anatomia noastră organică pentru a ne dezvolta facultățile animice și a deveni oameni adevărați după chipul și asemănarea Creatorului.

Evident, clerul roman, cu sistemele sale absurde de abstinență sexuală, provoacă degenerări glandulare în organismul nostru, iar acest lucru repercutează în acesta sub forma numitelor vibrații venenioosskiriene…, care ne transformă în personaje pline de grăsime, dolofane, sau în subiecți slăbănogi, subțiri și plini de cinism expert.

În partea dreaptă a gravurii noastre vedem, pe un fel de masă, două personaje. Este vorba despre două femei. Prima dintre ele are aripi la încheieturi și se află într-o atitudine de a se arăta ca fiind cineva special. La picioarele ei apare cuvântul latin Voluptas, care ar trebui tradus prin ‘plăcere’, încântare fără limite. În mod cert, umanitatea noastră a căzut în desfătarea nestăpânită a plăcerilor cărnii. Aceasta se numește astăzi hedonism, ceea ce înseamnă a trăi doar pentru plăcerea pe care ne-o oferă cele cinci simțuri. Cealaltă femeie, care este lângă voluptate, are la picioarele ei un alt cuvânt latin care o identifică. Este Caro, care trebuie tradus prin ‘carne’. Astfel, în acest mod, Eurile sau agregatele psihologice ale voluptății se însoțesc reciproc atunci când este vorba de a produce plăceri în ființa umană.

S-a spus întotdeauna, pe de altă parte, că, în mod normal, pasiunile sexuale animale merg mână în mână cu stările egoice de ebrietate, beție, lăcomie etc., etc., etc. Acesta este motivul pentru care, în afara motivului central al gravurii noastre, în partea stângă, vedem instalate un ansamblu de corturi, iar în interiorul unuia dintre ele o vedem pe celebra Iudita sau Judith, decapitându-l pe celebrul Holofern. Această poveste este amplu documentată în scrierile sacre și face aluzie la decapitarea abominabilului nostru Ego animal.

Pe cerul acelei părți a gravurii vedem o creatură care zboară purtând o trâmbiță și însoțită de cuvântul latin Infamia. Aceasta pentru a ne spune că, fără îndoială, ne-am transformat viața într-o adevărată infamie, îndepărtată de orice principiu înălțător care să ne conducă spre împărăția Tatălui. De aceea vedem că creatura care zboară o face peste orașul de la picioarele sale pentru a ne indica faptul că acest lucru se întâmplă peste tot pe globul nostru.

Alături de doamna care reprezintă voluptatea vedem niște flăcări care sunt alimentate de o persoană. Aceste flăcări simbolizează pasiunile umane.

În partea de jos a gravurii noastre vedem câteva fraze scrise în latină. Ele ne spun lucruri precum acestea:

«Non tantum ira Dei, non tantum tela, nec hostis
Quantum sola nocet animis illapsa Libido,
Ebrietas cui fida comes, cui Luxus, et alma
Est Venus, et nigris uolitans Infamia pennis».

Traducere:

‘Nici mânia zeilor, nici armele, nici un dușman nu dăunează atât de mult sufletelor, precum o face desfrânarea care a pătruns de la sine și ai cărei tovarăși fideli sunt beția, luxul și Venus care dă viața și infamia zburând cu negre pene’.

Permiteți-mi acum, dragi cititori/cititoare, să vă ofer câteva fraze la care merită să reflectați:

„Celelalte păcate sunt rele prin natura lor; cel al scandalului este rău din cauza efectelor sale exterioare.”
P. Vitoria

„Cei care au cea mai frivolă idee despre păcat sunt, tocmai, cei care presupun un abis între oamenii cinstiți și ceilalți.”
Amiel

„Pentru păcatele săvârșite, nimeni să nu dea vina pe alții decât pe ei înșiși.”
Cervantes

„Cunoașterea păcatului este începutul mântuirii.”
Seneca

„De îndată ce un om crede că este incapabil să comită păcatele altuia, devine nemilos judecându-le. Pedeapsa lui atunci este de obicei… că comite păcate și mai mari.”
Graham Greene

castigo suele ser entonces… que los comete mayores aún».
Graham Greene

ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT.
─‘Un abis cheamă un alt abis.’─

KWEN KHAN KHU