Dragi cititori și cititoare,
Mă apropii de voi cu ocazia de a încerca să rezolv întrebarea…
DE CE EXISTĂ SIMBOLURILE?
În primul rând trebuie să știm că există lumea exterioară sau tridimensională și lumea interioară sau spațiu hiperdimensional. Lumea tridimensională a fost numită lume euclidiană deoarece este delimitată de trei dimensiuni și anume: LUNGIME, LĂȚIME și ÎNĂLȚIME. Cu toate acestea, fizica a demonstrat deja existența universurilor paralele și aceasta înseamnă că noi, umanoizii Pământului, nu suntem închiși în această dogmă tridimensională.
Pentru a ne mișca în această lume tridimensională avem nevoie de simboluri pe străzi, precum semnele de circulație: un simbol care indică faptul că trebuie să facem la dreapta sau la stânga, un alt simbol care ne avertizează să nu ne apropiem de un anumit loc marcat cu un craniu și câteva cuvinte: „Înaltă tensiune, pericol!” etc., etc., etc. Acest lucru se întâmplă în lumea fizică tridimensională.
Cu toate acestea, pentru a ne mișca în mod corect în așa-numitele dimensiuni superioare ale spațiului este necesar să cunoaștem alte simboluri care aparțin așa-numitei simbologii ermetice. De aceea există triunghiuri formate dintr-un echer și un compas, un „ochi” plin de reliefuri în jurul lui, două tibii și un craniu, o stea în jurul căreia citim cuvântul sacru TETRAGRÁMATON etc., etc., etc.
Toate aceste simboluri încearcă să rezume enorme discursuri despre natura divină sau natura metafizică ce se află dincolo de ochii noștri tridimensionali. Este incontestabil că discursul despre ceea ce scapă simțurilor noastre fizice ar fi foarte lung și de aceea este mai ușor să-l rezumăm într-un simbol. În aceste cazuri, simbolul trebuie să fie interpretat, nu cu intelectul, ci cu facultatea intuiției.
Pentru persoana care trăiește doar îmbuteliată în lucrurile vieții tridimensionale, toate aceste simboluri NU ÎNSEMNĂ NIMIC pentru că viața sa se petrece în trivialitățile vieții de zi cu zi, și anume: să doarmă, să mănânce, să muncească și să doarmă din nou… În concluzie: un cerc vicios.
Însă pentru acele suflete care caută să pătrundă în universul necunoscut al metafizicului, simbolurile ermetice sunt bijuterii prețioase care acționează ca busole care ghidează pașii de urmat în călătoria pe care o numim ermetică…
Acolo, în hiperspațiu, există un alt limbaj și cu cât urcăm mai mult din dimensiune în dimensiune, acel limbaj devine din ce în ce mai de neînțeles pentru intelectul bipedului tricerebrat numit în mod greșit OM…
Pe măsură ce discipolul căii se adâncește tot mai mult în labirinturile ermetice, i se va cere tot mai mult dezvoltarea intuiției pentru a interpreta fraze cabalistice, simboluri ermetice, cuvinte din limbajul divin etc., etc., etc. Astfel, de exemplu, în limba divină cuvântul vertebră se pronunță pitres și, de asemenea, cuvântul canchorrita va însemna ‘hrană’, ‘alimente’ etc., etc., etc.
Astfel, sunt două lumi diferite: lumea tridimensională și lumile superioare ale Conștiinței, fiecare dintre aceste lumi având propriul său limbaj verbal sau propriul său limbaj bazat pe simboluri.
Cu o ocazie, unui Inițiat care terminase Marea Operă Interioară i s-a arătat Steaua lui David făcută din paie. Și de ce din paie? Răspuns: pentru că făcuse drumul pe Calea Seacă.
Un alt Adept văzuse în lumile interne o peșteră în interiorul căreia se afla un pom de Crăciun. Însă, acest brad de Crăciun s-a prăbușit și a căzut pe podeaua acelei peșteri. Concluzie: acea peșteră era lumea interioară a acelui Adept și pomul său de Crăciun se făcuse bucăți pentru că munca interioară pe care o făcea cu soția sa nu era adecvată. Concluzie: EȘEC.
Apocalipsa, cartea revelației scrisă de Ioan din Patmos, este plină de simboluri extraordinare legate de sfârșitul umanității, dar și de sfârșitul Bestiei pe care o purtăm cu toții în interiorul nostru și al cărei număr este 666… Această carte, extrem de simbolică, ne îndeamnă la două lucruri: fie provocăm apocalipsa în interiorul nostru prin moartea EULUI, fie vom pieri ca toată omenirea prin acțiunea celor patru elemente dezlănțuite ale Naturii…..
De aceea este atât de important să dezvoltăm tehnica meditației pentru a ne apropia în fiecare zi mai mult de FIINȚA noastră și a primi emanațiile sale pentru a ne ajuta să descifrăm aceste mesaje criptate pe care le primim în timpul viselor în lumile interne. Și, la fel, este important să dezvoltăm INTUIȚIA pentru a nu fi umbriți de enigmele pe care ni le prezintă, la un moment dat, o serie de simboluri care vor să ne vorbească despre călătoria noastră spirituală. ATENȚIE PENTRU CĂ ACEST LUCRU ESTE FOARTE IMPORTANT!!!
Foarte multe mantre pe care noi, gnosticii, le pronunțăm aparțin limbajului divin. Din păcate, mulți devoți ai Gnozei le pronunță fără să știe nici măcar ce înseamnă în interior. Ei văd doar rezultatele datorită eficacității mantrei în sine, dar nu cunosc motivul acestei eficacități.
Cuvântul: TETRAGRÁMATON aparține limbajului divin și semnifică ‘CELE PATRU SILABE CARE ÎL DEFINESC PE DUMNEZEU’ și anume:
- TETRA semnifică ‘patru’.
- GRAMMA: ‘silabe’.
- TON este o variantă a lui THEON, care, de asemenea, este o variantă a lui THEOS, care semnifică ‘DUMNEZEU’.
Și care sunt acele patru silabe care îl definesc pe Dumnezeu? Răspuns: IOD-HE-VAU-HE, care trebuie tradus ca IEHOVA…
Ar exista, prieteni și prietene, sute și sute de cuvinte sacre relaționate cu limbajul ermetic și cu simbolurile ermetice. Este necesar să ne TREZIM CONȘTIINȚA pentru a le cunoaște pe toate.
Chiar și cuvintele KLIM, KRISHNAYA, GOVINDAYA, GOPIJANA-VALLABHAYA, SWAHA aparțin Upanishadelor, dar adevărata lor origine este divină. Asemenea cuvinte, pronunțate cu profund respect și venerație, formează deasupra noastră, în hiperspațiu, o Stea Înflăcărată care are capacitatea de a ne proteja de forțele întunericului sau de forțele tenebroase.
Așadar, dragi cititori, același lucru se poate spune despre incintele noastre sacre în care celebrăm ceremonialele noastre. Tot ceea ce se află în acele incinte aparține lumii arhetipurilor divine și, prin urmare, comportamentul nostru psihologic trebuie să fie corect 24 de ore pe zi, astfel încât să fim primiți în acele incinte cu efluviile pe care le atragem prin celebrarea activităților noastre în ele.
Vă adaug acum câteva fraze pentru reflecție:
„Misterul iubirii este mai profund decât misterul morții.”
Oscar Wilde
„Gândirea este un mister, vorbirea este un mister, omul este un abis.”
Balmes
„Misterul ne asediază și tocmai ceea ce vedem și facem în fiecare zi este ceea ce ascunde cea mai mare sumă de mistere.”
Amiel
„Boala principală a omului este curiozitatea neliniștită pentru lucruri pe care nu le poate cunoaște.”
Pascal
IN VARIERATE CONCORDIA.
─‘Varietatea este în armonie.’─
KWEN KHAN KHU
