Mult iubiți colegi și colege,
Vă trimit această gravură care face parte dintr-o serie de gravuri care tratează cele șapte virtuți și care, în acest caz, se intitulează…
…PRUDENȚA.
Această gravură a fost opera unui gravor și desenator olandez pe nume Jacob Mathan, care a realizat-o între 1571 și 1631, reproducând desene realizate de Hendrick Goltzius, un desenator, gravor și pictor olandez ─1558-1617.
Să începem prin a vă oferi un text în latină, să vedem:
«Arcanas rerum scrutor prudentia causas, preterita ancipiti vultu, video que futura».
Traducere: ‘Prudența cercetează cauzele secrete ale lucrurilor, fața sa dublă privește trecutul și vede viitorul’.
Unii istorici ai artei comentează:
„Deși lista atributelor Prudenței este destul de variată, în timpul secolului al XVI-lea oglinda și șarpele defineau cel mai frecvent iconografia ei. […]
Oglinda constituie un atribut tradițional al acestei virtuți, semnificând în mâinile sale un instrument pentru autocunoaștere, materializarea obiectuală a lui Nosce te ipsum [‘Cunoaște-te pe tine însuți’] […]
Șarpele, ca atribut al Prudenței, își găsește corespondența în textul evanghelic din Matei 10: 16: „Iată, eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, așadar, prudenți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”, iar încă din secolul al XIII-lea, un șarpe împodobește blazonul acestei virtuți în catedralele din Paris și Chartres.”
În lucrarea sa Lăcașurile filosofale, în capitolul „Gardienii escortei lui Francisc al III-lea, Duce de Bretania”, Maestrul Fulcanelli explică simbolismul Prudenței într-una dintre sculpturile de pe mormântul ducelui Francisc al II-lea și al soției sale Marguerite de Foix și asociază atributele acestei virtuți ─oglinda concavă, compasul și șarpele─ cu arta alchimică:
„Înainte de a fi ridicată la rangul de Virtute cardinală, Prudența a fost multă vreme o divinitate alegorică, căreia anticii îi atribuiau un cap cu două fețe, formulă pe care statuia noastră o reproduce cu exactitate și în modul cel mai fericit. Chipul din față prezintă fizionomia unui tânăr cu un profil foarte pur, iar cel din spate pe cea a unui bătrân a cărui înfățișare, plină de noblețe și gravitate, se prelungește în buclele mătăsoase ale unei bărbi fluviale. Replică a lui Ianus, fiul lui Apollo și al nimfei Creusa, această figură admirabilă nu este mai prejos de celelalte trei în măreție sau în interes”.
Prieteni și prietene, aceasta poate fi considerată în mod clar virtutea fundamentală pe care trebuie să o obținem în munca noastră interioară. Să ne amintim că însuși Avatarul Samael Aun Weor ne amintește în mod constant necesitatea de a ne privi în oglinda Alchimiei. Ce înseamnă acest lucru? Răspuns: înseamnă că, prin introspecția analitică, trebuie să observăm până unde ne-au dus metamorfozele pe care Ars Magna ─a se citi: Alchimia─ a reușit să le provoace în structura noastră sufletească. Acest lucru ne va spune în mod constant dacă s-au produs schimbări în natura noastră psihică sau dacă totul a fost în zadar din cauza manipulării greșite a Arcanului A.Z.F. și a lipsei de rafinament în utilizarea acestei chei supreme.
Fără îndoială că busola pe care statuia Prudenței o ține în una din mâinile sale, este alegoria trasărilor corecte atunci când măsurăm amploarea pașilor noștri. Nu trebuie să uităm că, dacă echerul masonic reprezintă modul corect de a simți, modul corect de a gândi și modul corect de a acționa, compasul simbolizează trasările perfecte pe care trebuie să le imprimăm operei noastre interioare, ceea ce implică o permanentă autoobservare profundă atunci parcurgem Drumul Secret.
Pe de altă parte, șarpele are două aspecte de interpretare. Este suficient să ne amintim de acel șarpe pe care Apollo, furios, l-a rănit cu săgețile sale, șarpele ispititor din Eden, pentru a-l diferenția de Șarpele Sacru cu care Moise îi vindeca pe izraeliți în deșert. Unul reprezintă șarpele infernal, abominațiile noastre ascunse, iar celălalt o indică pe Mămica noastră Kundalini, care veghează mereu asupra noastră de-a lungul existenței noastre. Noi avem nevoie, așa cum bine spun evangheliile, să fim prudenți ca șarpele și blânzi ca oile. Trebuie să fim prudenți în fața răului pentru a nu cădea în ghearele lui, și simpli atunci când ne aflăm în fața sufletelor care, fiind „nevinovate”, ne cer ajutor pentru a putea înainta spre Dumnezeu.
Să vedem această observație a Venerabilului Fulcanelli în Lăcașurile filosofale:
„[…] șarpele, lipsit de aripi, rămâne hieroglifa mercurului comun, pur și curat, extras din corpul Magnesiei sau materia primă. Acesta este motivul pentru care anumite statui alegorice ale Prudenței au ca atribut șarpele fixat într-o oglindă, iar această oglindă, simbol al mineralului brut furnizat de Natură, devine luminoasă reflectând lumina, adică manifestându-și vitalitatea în șarpe sau mercur, pe care îl ținea ascuns sub învelișul său grosier”.
Dublul chip al Prudenței ne vorbește despre nevoia de a fi înțelepți și simpli deopotrivă. Orice Maestru sau Maestră va fi întotdeauna înțelept în profunzimile sufletului său și simplu atunci când se arată în fața mulțimilor. Iată Prudența în toată structura ei. Aceasta ne va face să avem o Piatră Filosofală bogată în experiențe fizice și metafizice și totodată să continuăm în această vale a plângerii înțelegând toate sufletele care au nevoie de îndrumare.
Prudența este, de asemenea, uneori reprezentată în pictură și sculptură ca un personaj feminin sau masculin cu trei capete, simbolizând trecutul, prezentul și viitorul. Nu trebuie uitat că din cuvântul prudență derivă un alt cuvânt: precaut. Acest lucru ne spune că toți cei care vor să evite pericolele, erorile fatale, trebuie să fie precauți și nu imprudenți………
Ține o oglindă în mâna dreaptă și trei cărți închise în mâna stângă.
Cele trei cărți închise pe care ni le arată sculpturile de mai sus reprezintă, cum bine îl definește Fulcanelli, Mercurul fără să fi fost lucrat. Pentru a-l lucra corect trebuie să fim extrem de prudenți, respectând cele opt virtuți necesare pentru trezirea Focului Sacru și anume: să existe iubire, înțelegere, voință, modul corect de a-și câștiga existența, modul corect de a gândi, modul corect de a simți, să existe pace, fidelitate față de soț și Guru……..
He aquí representada a la Prudencia, estimado/a lector/a, alegorizada por tres cabezas femeninas y llevando cada una de ellas tres libros ─alegoría del Mercurio de los sabios─.Aici este reprezentată Prudența, stimați cititori, alegorizată prin trei capete feminine, fiecare dintre ele purtând trei cărți ─alegoria Mercurului înțelepților.
Lucrarea lui Tițian Vecello prezintă trei capete umane, fiecare privind într-o direcție diferită, iar sub ele trei capete de animale: de la stânga la dreapta, un lup, un leu și un câine.
Deasupra triplului portret, Tițian explică semnificația alegoriei într-o inscripție: EX PRAETERITO/PRAESENS PRUDENTER AGIT/NE FUTURA ACTIONẼ DETURPET, ‘Din experiența trecutului, prudență în acțiunile prezentului, pentru a nu compromite faptele viitorului’.
Să medităm acum la următoarele fraze foarte binevenite pentru încheierea subiectului nostru, să vedem:
„Prudența este ochiul tuturor virtuților.”
Pitagora
„Cel prudent trebuie să se teamă mai mult de judecata câtorva înțelepți decât de cea a multor ignoranți.”
Platon
„Prudența înseamnă a ști să faci diferența între lucrurile care se pot dori și cele care trebuie evitate.”
Cicero
„Prudența este o virtute proprie prinților.”
Aristotel
„La fel de multă prudență este necesară pentru a conduce o casă cât și un imperiu.”
Emerson
BARBAM ET PALLIUM, PHILOSOPHUM NONDUM VIDEO.
─‘Văd o barbă și o mantie, dar nu văd încă un filosof.’─
KWEN KHAN KHU
