Mult îndrăgiți cititori și cititoare,
Vă trimit cu această ocazie o frumoasă gravură care apare într-o carte din 1593 intitulată Emblematum liber, al cărei autor a fost Jean Jacques Boissard ─1528-1602. Acest personaj a fost un poet francez care a furnizat texte și desene pentru mai mulți editori și gravori francezi, flamanzi și germani.
Gravura de față este intitulată în latină…
…INGRATITUDINE LANGUET AMICITIA.
─‘Prietenia este stinsă de ingratitudine.’─
Este foarte bine să începem descrierea gravurii noastre făcând referire la textul latin care o însoțește, să vedem:
«Officium ingratus nullo qui foenore pensant
Orchomeni faciles non habet ille Deas.
Sed cribro similis: per aperta foramine cuius
integra si fundas flumina, tota fluent…».
Traducere:
‘Omul ingrat care răsplătește un serviciu fără nicio dobândă nu are favorul Zeițelor din Orhomenos, ci mai degrabă este ca o sită: prin găurile sale deschise, dacă s-ar turna râuri întregi, acestea ar curge imediat’.
Fără îndoială, acest lucru este ilustrat în gravura din studiul nostru, în care vedem trei femei ─virtuoase─, dintre care una toarnă apă dintr-un ulcior pe o sită și, evident, prin orificiile acesteia apa se scurge imediat, căzând direct pe pavaj.
Această imagine ne amintește de acel proverb spaniol care spune astfel: „Aceasta este ca și cum ai vrea să ari în mare” sau acesta: „Aceasta este ca și cum ai vrea să umpli cu apă un butoi fără fund”…
Fără îndoială, răbdători cititori, ingratitudinea este un adevărat flagel care se lipește de psihicul nostru și se manifestă prin personalitatea noastră.
Mulți au fost oamenii care au fost răsplătiți pentru sarcinile lor nobile cu veninul ingratitudinii din partea semenilor lor. Este suficient să ne amintim de apostolii Marelui Kabir Aberamentho. Cu toții au fost martirizați până la moarte, în ciuda faptului că singura muncă pe care au vrut să o realizeze era să salveze sufletele mulțimilor. Și cum l-a răsplătit omenirea pe Yeshua ben Pandira însuși pentru sacrificiul său pe cruce?
Să ne amintim, la vremea sa, de însuși Iulius Cezar, care, după ce a petrecut opt ani în Galia dorind să extindă civilizația romană, a fost trădat de proprii săi concetățeni, care i-au răsplătit serviciile atentând la viața sa chiar în Senatul roman. Istoria încă amintește crima brutală comisă de Brutus și de acoliții săi roși de invidie.
Ingratitudinea este relaționată tocmai cu invidia, iar aceasta din urmă cu amorul-propriu. În timpurile noastre actuale, V.M. Samael Aun Weor și-a dedicat întreaga viață pentru a ne aduce comoara Gnozei, pentru care a trebuit să facă sacrificii imense de diferite tipuri și, cu toate acestea, cum l-a răsplătit această umanitate? Cum l-am răsplătit inclusiv foarte mulți dintre noi, studenții Gnosticismului? Răspuns: cu cel mai absolut dispreț, trădarea idealurilor sale și totală indiferență din partea societății noastre actuale…
Pentru a înrăutăți lucrurile, mulți dintre discipolii Maestrului Samael care au ajuns să cucerească Măiestria în studiile noastre grație îndrumării preceptorului lor, au sfârșit prin a-l trăda în cel mai rău mod și, în final, au sfârșit prin a-l denigra. Evident, astfel de „maeștri” au fost pedepsiți de ierarhiile solare, fiind trimiși la a Doua Moarte sau involuția sufletelor lor.
Este bine să știm că adevărata prietenie este o legătură sacră, să nu uităm acest lucru. Ca și cunoscători ai Gnosticismului transcendental și ai Legii Recurenței, nu trebuie să uităm că nu știm niciodată dacă acel prieten dintr-o existență trecută va deveni în această existență prezentă un cireneu care ne va ajuta într-un moment teribil de mare încercare. De multe ori, Marea Lege Divină se folosește de un „vechi prieten” pentru a ne ajuta să achităm o veche datorie pe care o aveam să i-o plătim. De aceea, proverbul popular care ne amintește „Fă binele fără să ții cont de cine” este foarte potrivit în aceste rânduri.
Nu trebuie să fim ingrați nici față de foarte sacra noastră FIINȚĂ REALĂ sau față de MAMA noastră DIVINĂ. El și Ea, în ciuda mileniilor, niciodată nu ne-au uitat și, chiar fără să merităm, întotdeauna ne-au ajutat în multe circumstanțe în care eram pierduți material sau spiritual.
Ingratitudinii îi place să exclame: „O favoare se plătește cu o altă favoare și asta este!”. Astfel de fraze lapidare, tipice inimilor reci și lipsite de umanism, sunt tipice persoanelor care, în ignoranța lor, uită că lucrul corect de spus ar fi: „O favoare este răsplătită cu parfumul fidelității față de o prietenie!”.
V.M. Dante Alighieri, Maestru înviat și în prezent foarte activ, în a sa DIVINA COMEDIE a plasat trădătorii și ingrații în al nouălea cerc infernal. La fel și V.M. Samael Aun Weor, în opera sa Da, există infern, da, există diavol, da, există karma, ne spune că în vizita sa în infradimensiunile ─avernus, tartarus sau infernuri─ lumii noastre, a găsit acolo, în al nouălea cerc, foarte multe personaje ale istoriei ─autori de mari crime și diverse trădări față de semenii lor─ involuând în măruntaiele abisului. Aceasta este a Doua Moarte despre care vorbesc Sfintele Scripturi creștine și hinduse. Aceste suflete vor trebui să petreacă mii de ani în acele sfere tenebroase până când vor reuși să se elibereze de acele agregate infernale care le-au manipulat psihicul, determinându-le să comită acte execrabile din cauza ingratitudinii lor.
Femeile din gravura noastră sunt asemănătoare cu Kharites ─Charites. Ele erau considerate Zeițe ale grației. În mitologia greacă ele reprezentau bucuria, frumusețea și abundența, iar în mitologia romană Charites erau desemnate cu numele de Grații ─Gratiae─ și se numeau: Castitas, ‘castitate’, Pulchritudo, ‘frumusețe’ și Voluptas, ‘dorință’. Aveau două centre principale de cult, iar unul dintre ele era orașul Orkhomenos ─Orchomenus─, în Grecia. În sculptura clasică, ele sunt reprezentate ca trei frumoase femei goale care dansează în cerc.
Permiteți-mi acum să adaug câteva fraze pe care le consider importante pentru reflecție:
„Prietenia veche este ca vinul vechi, cu cât este mai veche, cu atât este mai puternică.”
Antonio Pérez
„Prima lege a prieteniei este să ceri lucruri sincere de la prieteni și să faci lucruri sincere pentru prieteni.”
Cicero
„Prietenia face din două suflete un singur suflet.”
Fratele Luis de Granada
„Prietenia care se poate sfârși nu a fost niciodată adevărată.”
Sfântul Ieronim
„Prietenia este căsătoria sufletului.”
Voltaire
VERBA DOCENT, EXEMPLA TRAHUNT.
─‘Cuvintele învață, exemplele atrag.’─
Kwen Khan Khu
