Fecioarele înțelepte și fecioarele nesăbuite

Mult îndrăgiți prieteni și prietene,

Vreau să vă trimit această fotografie realizată cu un grup sculptural care se află în catedrala gotică Sfânta Maria din Erfurt, Turingia, Germania.

Am numit acest grup sculptural…

…FECIOARELE ÎNȚELEPTE ȘI FECIOARELE NESĂBUITE

Catedrala din Erfurt, numită Dom Sankt Marien, este un edificiu magnific în stil gotic, vechi de 1200 de ani. Pentru că se află pe un deal, o scară lungă invită vizitatorul la contemplare, conducându-l spre accesul în catedrală cu intrarea sa curioasă rotită la 45 de grade.

Această intrare are două porticuri. Unul îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli, iar celălalt se numește porticul triunghiular al jungenfreuen, adică al fecioarelor.

Porticul este decorat în partea stângă cu un grup de statui reprezentând șase fecioare numite înțelepte sau virtuoase, care țin cu grijă potirul întotdeauna în sus. În partea dreaptă se află cele șase femei numite nesăbuite, cu chipuri triste, disperate, nebune și întotdeauna cu potirul orientat în jos.

Când vrem să studiem tema Alchimiei găsim multe conotații etice, morale, filosofice și chiar mistice. Marele Adept Fulcanelli, vorbind despre arta transmutației, subliniază, fără echivoc, necesitatea de a găsi femeia potrivită pentru munca alchimică, deoarece fără consensul ei este imposibil să se avanseze pe terenurile MARII OPERE. Este necesar ca ea, numită alchimic vasul înțelepților sau vasul ermetic, să aibă calități etice și morale pentru ca munca noastră să ne poată da roadele așteptate. Nu se poate, în niciun caz, opta pentru o femeie foarte frumoasă ─fizic─ dar lipsită de virtuți, ceea ce o face nepotrivită pentru aceste studii. Nu poate fi o femeie feministă sau o mentaloidă, care acceptă doar pozitivismul lui Comte. Trebuie să fie o femeie cu o mentalitate deschisă la lucrurile Spiritului și cu adevărate năzuințe de a găsi FIINȚA Filosofiei Ermetice.

Să vedem ce ne spune V.M. Fulcanelli:

„În Entretien d´Eudoxe et de Pyrophile, care servește de comentariu la acest tratat, Limojon de Saint-Didier scrie, referitor la acest pasaj: «Femeia potrivită pietrei și care trebuie să i se unească este acel izvor de apă vie, a cărui sursă, toată celestă, care își are în special centrul în Soare și în Lună, produce acel limpede și prețios pârâu al înțelepților care curge către marea filosofilor, care înconjoară toată lumea. Nu este lipsit de temei faptul că acest divin izvor este numit de acest autor femeia pietrei.

Unii au reprezentat-o sub forma unei nimfe cerești, iar alții i-au dat numele de casta Diana, a cărei puritate și feciorie nu este absolut deloc pătată de legătura spirituală care o unește cu piatra. Într-un cuvânt, această conjuncție magnetică constituie căsătoria magică a cerului cu pământul despre care au vorbit unii filosofi, în așa fel încât izvorul al doilea al tincturii fizice, care operează mari minunății, se naște din această uniune atât de misterioasă».”

Prin cuvintele de mai sus ale acestui mare Adept ─Fulcanelli─ trebuie să înțelegem clar că femeia potrivită pentru munca de transmutare trebuie să fie o adevărată ISIS și, prin urmare, ea trebuie să posede calitățile sursei divine însăși, care este Mama noastră interioară în fiecare dintre noi.

A doua tinctură la care se referă Venerabilul Fulcanelli este însăși energia creatoare, darul celui de-al treilea Logos pentru fiecare ființă umană, care îi va permite într-o zi să înfăptuiască miracolul căsătoriei cerului cu pământul, a divinului cu umanul… Evident, nu vom cere ca femeile să aibă calitățile castei Diana, căci ar fi prea mult, dar se folosește acest exemplu pentru a indica faptul că această muncă în Forja lui Vulcan nu este ceva mecanic care se reduce doar la unirea lingam-ului masculin cu yoni-ul feminin, nu.

Cu această ocazie, putem vedea pe o parte a porticului acestei catedrale fecioarele înțelepte și pe cealaltă parte fecioarele nebune.

Primele poartă cu ele potirul cu capul în sus, indicându-ne faptul că ele nu admit pierderea licorii sexuale ─un act care este desemnat religios de lumea creștină ca fiind FORNICARE─ sub nicio formă.

Celelalte, fiecare dintre ele are potirul cu capul în jos, adică cu intenția de a vărsa apele creatoare. Acestea sunt femeile lumești care, cel mai probabil, nu vor fi infidele soților lor, nu sunt libertine, le place casa și copiii, însă nu ar renunța niciodată la plăcerea FORNICĂRII, aceasta este marea diferență.

Trebuie să repetăm aici cuvintele Patriarhului nostru, V.M. Samael Aun Weor, când a spus: „Noi am ieșit din Eden cu femeia și cu ea trebuie să ne întoarcem în el. Pe aceeași ușă pe care am ieșit ─sexul─, pe aceeași ușă trebuie să ne întoarcem în paradis”……

În încheiere, vă adaug un alt pasaj interesant al Venerabilului Fulcanelli prezent în opera sa LĂCAȘURILE FILOSOFALE, să vedem:

„Trebuie să veghezi mereu asupra direcției navei, să faci manevrele cu prudență, să te temi de izbucnirile vântului, să prevezi furtuna, să fii alert, să eviți peștera lui Charybdis și reciful lui Scylla, să lupți fără oprire, zi și noapte, împotriva violenței valurilor. Nu este o sarcină ușoară să conduci nava ermetică, iar maestrul Canches, care presupunem că i-a servit ca pilot și cârmaci lui Flamel argonaut, trebuie să fi fost foarte priceput în această privință…”.

Cu această gravură și cu cuvintele noastre credem că am făcut lumină în întuneric, acum nu ne mai rămâne decât să avertizăm: cine are urechi să audă, cine are pricepere să înțeleagă, căci aici este înțelepciune……….

Vă propun acum câteva fraze pentru reflecție, dragi cititori/cititoare:

„Moderația și prudența pot face și corecta multe lucruri.”
Zelter

„Fără prudență, există puține virtuți.”
Cicero

„Nu există astrologie mai sigură decât prudența.”
Cervantes

„Este nevoie de aceeași prudență pentru a conduce o casă ca și un imperiu.”
Emerson

„Prudența este într-adevăr virtutea conducătorilor.”
Aristotel

EXPRESSIS VERBIS.
─‘Cu propriile cuvinte.’─

KWEN KHAN KHU