Mult îndrăgiți prieteni și prietene,
Îmi face mare plăcere să vă trimit această gravură, care a fost desenată și editată de artistul flamand Hieronymus Wierix ─1553-1577. Gravura este intitulată…
…CRVDELITAS
─‘Cruzime’─
În primul rând, trebuie spus că în această operă de artă este reprezentată cruzimea Egoului nostru animal. Personificarea feminină a cruzimii este așezată pe un sac deschis din care iese grâul. Pe acel sac este scris în latină CRVDELITAS și cuvântul „Mathe, 7”, făcând referire la versetul 7 din Matei, unde se spune: „Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă și să vă sfâșie……”.
Femeia din gravura noastră dă o pâine cu un pește unui câine și o piatră cu un șarpe unui copil mic. Acest lucru ne amintește de acea parabolă, din Sfânta Scriptură, care vorbește despre a fi caritabili cu aproapele nostru.
Gravura scoate în evidență ipocrizia societăților umane, care pretind că sunt creștine, dar nu își demonstrează credința prin fapte.
În lumea noastră, mor în fiecare zi un număr uriaș de copii în locuri precum Africa și America Centrală, iar multe industrii preferă să arunce la gunoi o mulțime de surplusuri alimentare în loc să le distribuie în locuri de pe planeta noastră unde foametea este generalizată. Astfel de acțiuni sunt făcute în scopul egoist de a menține prețurile alimentelor în balanța comercială a națiunilor.
Toate acestea sunt sfâșietoare și, deși toată lumea le vede, nimeni nu simte KAOM-ul cerându-le socoteală pentru nedreptatea care este comisă. Acest lucru se datorează faptului că, așa cum bine spunea Patriarhul nostru, V.M. Samael Aun Weor: „În aceste vremuri, caritatea a răcit…”.
Această situație mondială a determinat organizațiile neguvernamentale să creeze grupuri de oameni care se dedică să solicite conducătorilor societăților noastre puțină justiție pentru a încerca să atenueze dezordinea care ne macină adânc, în ciuda dorinței noastre de a părea cetățeni civilizați, precum femeia din ilustrația noastră.
Toată lumea se preocupă enorm de mult de îngrijirea corpurilor lor, așa cum bine a exprimat binecuvântatul Melchisedec în profeția pe care a rostit-o într-o mănăstire tibetană într-una dintre aparițiile sale, dar uită cu încăpățânare de sufletele lor, aceasta este cruda realitate a faptelor.
În această operă de artă, pe lângă câinele și băiatul pe care i-am menționat deja, vedem și un copac în spatele fecioarei, iar pe acest copac apare o bufniță care poartă o inimă în una dintre gheare. Această bufniță simbolizează și ne indică necesitatea de a rămâne ca santinela în vreme de război, iar în legătură cu tema noastră, aceasta înseamnă că trebuie să ne dezvoltăm autoobservarea pentru a activa forța inimii, indicată de inima pe care o are în gheare menționata pasăre. Acest lucru ne vorbește, de asemenea, despre înțelegerea faptului că nu doar în gândurile noastre se refugiază Egoul, ci și în sentimentele noastre. V.M. Samael a ajuns să spună că și inima este refugiul multor agregate… Din acest motiv, bufnița noastră devorează acea inimă, ceea ce înseamnă că autoobservarea trebuie să devoreze și sentimentele egoice.
În dreapta, în fundal, vedem un peisaj rural cu o femeie care hrănește porcii. De asemenea, observăm un râu cu o moară, precum și un deal și un sat cu turnurile sale. Toate acestea reprezintă viața orizontală a pseudo-ființelor umane.
Ceva foarte ciudat care ne atrage atenția este faptul de a vedea că din copacul din spatele fecioarei iese un falus ─anexăm detaliu. Acesta este acolo pentru a ne indica faptul că arborele filosofic, FIINȚA, își are energia, forța, bazată pe însăși energia sexuală; acolo rezidă potențialitatea sa.
În partea de jos a desenului ni se arată un poem explicativ în șase versuri în olandeză, latină și franceză. Aceasta a fost preocuparea artistului atunci când a realizat această operă, dorind ca mesajul său să fie înțeles în mai multe limbi.
Textul în latină:
«QUIS TANTUM RIGIDVS PATITVR QUI PERDE CVNCTA
QVAM POTIUS AEGRIS DONET EGENTIBUS ANTE,
EST SIMILIS CANIBVS PANEM QVI PRAEBET, ET EGRIS
SAXA, LOCO ET PISCIS MISERIS CUPIENTIBVS ANGVEM [.]
OMNIPOTENS GENITOR CONTRA, BONA MITIA DIGNE
NVNC PRESTARE MAGIS GAVDET POSCENTIBVS AEQVA».
Textul în franceză:
«Quiconque est si maling de voir perdre le bien, plus fost que fecourir malades, souffreteux semblable est a celui qui le pain donne au chien pour poisson un serpent, la pierre au langoureux. Mais le Pere puissant bons dons a foison quand nostre demande est conforme a la raison».
O traducere în română:
‘Cineva [care este] atât de dur încât tolerează să piardă toate bunurile [sale] în loc să le doneze celor bolnavi și nevoiași, este asemenea celui care oferă pâine câinilor, dar bolnavilor le oferă pietre și, în loc de pește, nenorociților doritori [le oferă] un șarpe.
Dimpotrivă, Atotputernicul Progenitor se bucură să ofere acum în mod corespunzător suplicanților mai multe daruri decât [ar fi] echitabil’.
O parte din Matei 7:
„Judecarea altora:
7. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu ce judecata cu care judecați, veți fi judecați; și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.
3. Și de ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu iei seama la bârna care este în ochiul tău?
4. Sau cum îi vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna din ochiul tău»?
5. Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea bine ca să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
6. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă și să vă sfâșie.
Rugăciunea și regula de aur.
7. Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
8. Căci oricine cere primește; și cel ce caută găsește; și celui care bate i se va deschide.
9. Care este omul dintre voi care, dacă fiul său îi cere pâine, îi va da o piatră?
10. Sau dacă îi cere un pește, îi va da un șarpe?
11. Deci, dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care i le cer?
12. De aceea, toate lucrurile pe care vreți să vi le facă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci aceasta este legea și profeții.”
Amintiți-vă, dragi cititori, că atunci când binecuvântatul Maestru Samael era cu noi aici pe Pământ, a vrut să creeze ceva ce el a numit Institutul Carității Universale. Prin acest institut, Maestrul dorea ca toți gnosticii ─instructori sau colegi din camere avansate─ să contribuie cu o mică contribuție sau, pur și simplu, cu pungi de alimente care să fie distribuite celor nevoiași de pe planeta noastră. În acest fel, noi, gnosticii, am ajuta într-un fel la eradicarea flagelului foametei din lumea noastră. Însă, ce s-a întâmplat cu acea idee măreață?
Răspuns: aceiași „colegi gnostici” s-au dedicat să fure fondurile care se acumulau în acel institut pentru binele celor flămânzi și, în cele din urmă, acel proiect a murit prematur din cauza lăcomiei Eului. Neobișnuit, dar adevărat!
O parte din autoobservarea noastră trebuie să fie îndreptată spre aceste atrocități pe care Eul ne împinge să le facem atunci când celebra noastră muncă psihologică interioară este ipocrită, falsă sau himerică.
Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecție:
„Caritatea care se sugerează doar prin intermediul milosteniei este un mijloc de a menține mizeria.”
Jacques Delille
„Marele miracol al lui Isus Cristos este, fără îndoială, domnia carității.”
Napoleon
„Nu există o pungă mai bună decât caritatea.”
Cervantes
„Orbul nu vede mâna care îl ajută, dar Dumnezeu o vede.”
Victor Hugo
„Caritatea nu este moștenirea unei școli, a unei religii sau a unui anumit popor: este o virtute profund umană.”
José Zorrila
CONCORDIA DOMI, FORIS PAX.
─‘Concordie acasă, pace departe de ea.’─
KWEN KHAN KHU
