Această gravură a lui Giorgio Ghisi ne arată, cu toate simbolurile sale inițiatice și alchimice, Calea hermetică care ne conduce la auto-realizarea interioară a Sinelui.
Misterele alchimiei împletite cu mitologia greacă ne arată marile realități care există pe fundalul celei mai mari dintre toate arcanele din istoria omenirii.
Când vrem să studiem subiectul alchimiei, este necesar să studiem fecioarele înțelepte și, pe de altă parte, fecioarele nebune de pe porticul catedralei din Erfurt, în Germania.
V.M. Kwen Khan Khu dorește să ne împărtășească câteva reflecții asupra a patru gravuri alchimice importante și foarte edificatoare.
Această lucrare a fost scrisă în anul 1623 de către acest mistic german, iar în gravura care o ilustrează putem observa nenumărate aspecte gnostice doctrinare care ne interesează pe toți cei care încercăm să mergem pe calea autorealizării.
trebuie să știm că această ilustrație a fost opera marelui mistic german pe nume Jacob Böhme. Această gravură este coperta unei lucrări a autorului menționat, iar editorii i-au pus lui Jacob Böhme 177 de întrebări teosofice, dintre care autorul a răspuns la 15.
Comunic cu voi toți/toate cu această ocazie pentru a vă scrie despre o operă a marelui artist italian numit Rafael sau Raffaello Sanzio din Urbino ─1483-1520. Titlul acestei lucrări este ”Viziunea unui cavaler”.
Această operă se mai numește și Visul lui Scipio. Opera a fost finalizată în 1503-1504 și se află la National Gallery din Londra.
Această operă de artă a fost creată în anul 1516. A fost opera lui Jean Perreal, din Paris.
Partea centrală a acestei ilustrații alchimice ni-l prezintă pe Alchimist în picioare, observând Mercurul, care este așezat pe o vatră care, la rândul său, face parte dintr-un copac.
Se numește ostensoriu instrumentul liturgic pe care Creștinismul catolic îl folosește în procesiunile sale pentru a arăta puterea Spiritului Sfânt. Acest tip de instrumente sunt foarte vechi și aparțin cu adevărat Gnosticismului și nu Catolicismului.
Imaginea pe care ne-o arată această gravură a apărut pe primele pagini ale unei cărți intitulate Prima parte a curioasei școli de artă și muncă, publicată în 1696.