Dragi prieteni cititori și cititoare,
Vă trimit două embleme sau gravuri, numărul 9 și cea cu numărul 59, ambele din cartea Selectorum emblematum –‘Embleme selectate’–, scrisă de poetul german Gabrielis Rollenhagi ─1583-1619─ și ilustrată de Crisjpin van de Passe ─1594-1670─ și Jan Jansson ─1588-1664.
Ambele gravuri conțin un text în latină și altul în franceză veche.
LABORE ET CONSTANTIA
Omnia perficies constante labore, nec vllum
Difficile est, illi qui bené pergit, opus.
Traducere: ‘Cu muncă grea și perseverență vei reuși totul, cu efort constant, și nicio muncă nu este dificilă pentru cel care perseverează cu adevărat’.
Quand quelqu'un entreprend de faire un bel ouvrage
Il ne suffira pas de bien y labourer,
Mais il faut au labeur tousiours perseverer,
La constance embellit le labeur d'avantage
Traducere: ‘Când cineva își propune să realizeze o operă frumoasă, nu este suficient să muncească bine, ci trebuie să persevereze mereu în muncă, constanța înfrumusețează și mai mult munca’.
În centrul gravurii noastre observăm un braț care iese dintre nori, ținând în una dintre mâini un compas cu care a trasat un cerc. Ce înseamnă acest lucru?
Brațul pe care îl menționăm reprezintă brațul MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI, care face lucrurile perfecte. Opera sa este însăși creația, din care facem parte și noi.
În această imagine ni se arată diversele resurse pe care trebuie să le folosim atunci când vrem să facem lucrurile cu profunzime, frumusețe și succes. Ne referim la MUNCA ASUPRA NOASTRĂ ÎNȘINE, legată de realizarea MARII OPERE interioare. De aceea vedem într-o parte un grup de filosofi, oameni de știință, artiști, toți încercând să interpreteze semnele cerului ─astrologia─ etc., etc., etc.
Evident, în căutarea adevăratei noastre realități și identități trebuie să fim perseverenți, nu trebuie să ne descurajăm. Perseverența și constanța înving EGOUL nostru ANIMAL atunci când ne străduim să facem lucrurile în cel mai bun mod și să provocăm schimbarea noastră radicală. Cercul pe care îl vedem desenat de brațul divin pe piatră ne indică cu siguranță necesitatea de a fi preciși și profunzi.
Este foarte interesant faptul că linia circulară este trasată pe o piatră. Acest lucru ne reafirmă în căutarea PIETREI FILOSOFALE, a Lânii de Aur, a FIINȚEI în sine.
Trebuie să evităm ─așa cum ne spune gravura─ monotonia, plictiseala; avem nevoie ca munca noastră psihologică să conțină ingredientul entuziasmului, forța centrului nostru emoțional superior, pentru a nu cădea în disperare și lene spirituală. Fără îndoială, constanța va înfrumuseța munca pe care vrem să o realizăm cu adevărat asupra spiritului și psihicului nostru.
Gravura nr. 59
INSPERATA FLORUIT
─‘A înflorit pe neașteptate’─
INSPERATA DEI justu, mox FLORUIT, atque
Maturos fructus, arida virga, tulit.
Traducción:
‘În mod neașteptat, la porunca lui Dumnezeu, a înflorit repede, iar ramura uscată a dat roade coapte’.
Il ny a rien si seur que d'affoir esperance
Ferme au vouloir de Dieu, qui fait par sa bonte
Reussir nos dessains avecq prosperite
Quand parmi les malheurs nostre esprit moins y pense
Traducere: ‘Nimic nu este mai sigur decât să avem speranță fermă în voința lui Dumnezeu, care, prin bunătatea sa, face ca planurile noastre să prospere atunci când, în mijlocul nenorocirilor, mintea noastră se gândește mai puțin la ele’.
În această altă gravură se vrea să ni se arate că voința divină este capabilă să provoace fenomene pe care nici măcar nu ni le imaginăm.
În primul rând, vedem o persoană, în dreapta, care încearcă să ducă un cadavru către un fel de cort. Totul este observat de un Maestru al înțelepciunii.
Pe cealaltă parte a gravurii observăm acel presupus om mort zăcând pe un fel de piatră funerară. Din pântecele său observăm că iese imaginea unui crucifix care atinge două ramuri de măslin. Aceștia sunt cei doi martori pe care îi menționează Biblia și care stau înaintea lui Dumnezeu. Aceste ramuri de măslin sunt canalele IDÁ și PINGALÁ, prin care urcă sămânța omului atunci când este supusă transmutării alchimice din studiile noastre ─acesta este ARCANUM A.Z.F.
Porumbelul Spiritului Sfânt se află în vârful crucii celui crucificat ─Cristosul intim─ pentru a arăta că tot acest proces are aprobarea sa. Să ne amintim că MAREA OPERĂ INTERIOARĂ are nevoie de conlucrarea celor trei forțe divine, și anume: cea a Tatălui, cea a Fiului și cea a Spiritului Sfânt.
Nuiaua pe care ne-o arată din nou brațul divinității reprezintă coloana noastră vertebrală. La oamenii obișnuiți, ea este uscată și fără roade și este, în sine, Arborele nostru al Vieții ─din punct de vedere spiritual─, care trebuie să-și dea roadele, ceea ce nu este posibil fără ajutorul puterii lui Vulcan și al forjei sale: Magia Sexuală.
Un detaliu important este cel pe care îl putem observa între brațul lui Dumnezeu și un nor de pe cer. Este vorba despre un personaj îngenuncheat care ridică un fel de cădelniță, ca și cum ar vrea să tămâieze înălțimile. Acest lucru este acolo pentru a ne indica necesitatea de a face sacrificii atunci când încercăm să fim perseverenți în practicile noastre mistice, pentru a provoca tocmai renașterea noastră interioară.
Închei această descriere adăugând pentru voi câteva fraze oportune:
„Pentru ca binele să fie o virtute, trebuie să existe perseverență.”
Quevedo
„Constanța este virtutea prin care toate celelalte virtuți își dau roadele.”
A. Graf
„Constanța nu înseamnă să începi, ci să perseverezi.”
Leonardo da Vinci
„Victoria aparține celui mai perseverent.”
Napoleon
„Ce este mai tare decât piatra? Ce este mai moale decât apa? Ei bine, apa moale sapă piatra tare.”
Ovidiu
PERFER ET OBDURA.
─‘Îndură și rezistă.’─
KWEN KHAN KHU
