„Symbola divina & humana pontificum, imperatorum, regum” (Simboluri divine și umane ale pontifilor, împărăților și regilor)https://vopus.org/wp-content/uploads/2026/01/sImbolos-divinos-y-humanos-de-pontIfices-emperadores-y-reyes-default.jpg850480V.M. Kwen Khan KhuV.M. Kwen Khan Khuhttps://secure.gravatar.com/avatar/e832d7de00772123ef7f897d80b0841daa13143ee04fa7c99f7a066face011ef?s=96&d=mm&r=g
Vă trimit o imagine care apare în cartea Symbola divina & humana pontificum, imperatorum, regum ─‘SIMBOLURI DIVINE ȘI UMANE ALE PONTIFILOR, ÎMPĂRĂȚILOR ȘI REGILOR’─, publicată în anul 1601 la Praga.
Dragă Maestre, vă rog să-mi permiteți să vă pun câteva întrebări. Chiar dacă sunt lucruri pe care le-ați explicat deja de mai multe ori, m-ar ajuta să le recapitulez și să primesc din partea dumneavoastră mai multe teme de reflecție.
Am putea ajunge la următoarea concluzie cu privire la cele două cupluri menționate anterior: teroarea ne face să fugim, dar pudoarea ne stăpânește acest impuls de frică, indolența ne limitează acțiunile, dar trebuie să înceteze atunci când sărăcia, care este o consecință a indolenței, ne obligă să acționăm.
„Deterivs formido” (Mă tem de ce e mai rău)https://vopus.org/wp-content/uploads/2025/10/deterivs-formido-temo-lo-peor-nucleus-emblematum-selectissimorum.jpg850480V.M. Kwen Khan KhuV.M. Kwen Khan Khuhttps://secure.gravatar.com/avatar/e832d7de00772123ef7f897d80b0841daa13143ee04fa7c99f7a066face011ef?s=96&d=mm&r=g
Vă trimit, în această ocazie, cea de-a optzeci și patra emblemă din cartea Nucleus emblematum selectissimorum, ‘nucleul celor mai alese embleme’, cu textele în latină și franceză veche și o posibilă traducere.
Vă trimit cu această ocazie o gravură scrisă de Gabriel Rollenhagen ─1583-1619─ într-o carte de poeme intitulată Selectorum emblematum, ‘Embleme selectate’.
„Nil sit in ore, qvod non prius in sensu” (Nu există nimic în gură care să nu fi fost mai întâi în simțuri)https://vopus.org/wp-content/uploads/2025/09/no-haya-nada-en-la-boca-que-antes-no-haya-estado-en-el-sentido-daniel-cramer-default.jpg850480V.M. Kwen Khan KhuV.M. Kwen Khan Khuhttps://secure.gravatar.com/avatar/e832d7de00772123ef7f897d80b0841daa13143ee04fa7c99f7a066face011ef?s=96&d=mm&r=g
Vă trimit această a patruzeci și cincea emblemă din cartea de embleme a lui Daniel Cramer intitulată: „Nil sit in ore, qvod non prius in sensu” (Nu există nimic în gură care să nu fi fost mai întâi în simțuri)
„Reciproca sponsae sponsiqve ad hortum suum invitatio” (O invitație reciprocă a miresei și mirelui în grădina lor)https://vopus.org/wp-content/uploads/2025/08/el-paraiso-del-novio-y-de-la-novia-philip-galle-default.jpg850480V.M. Kwen Khan KhuV.M. Kwen Khan Khuhttps://secure.gravatar.com/avatar/e832d7de00772123ef7f897d80b0841daa13143ee04fa7c99f7a066face011ef?s=96&d=mm&r=g
Pentru a trăi IUBIREA CRISTICĂ, va trebui să fim trădați –de aici punga cu monede care apare în grădina cristică–, va trebui să experimentăm cele trei cuie ale crucii mântuitorului, vom suferi coroana de spini la fiecare pas al călătoriei noastre, vom fi victime ale insolenței Eului –adică biciul–, va trebui să dobândim voința cristică –indicată de ciocan– etc., etc., etc.
Titlul gravurii noastre ne invită să luptăm pentru viața noastră, să luptăm pentru Cristosul nostru, iar cuvintele în latină, traduse, ne arată că totul este, în realitate, o absolută deșertăciune…
„Tempvs et occasio sva explicant mvnia” (Timpul și oportunitatea își declară îndatoririle)https://vopus.org/wp-content/uploads/2025/06/tempvs-et-occasio-sva-explicant-mvnia-kwen-khan-khu.png850480V.M. Kwen Khan KhuV.M. Kwen Khan Khuhttps://secure.gravatar.com/avatar/e832d7de00772123ef7f897d80b0841daa13143ee04fa7c99f7a066face011ef?s=96&d=mm&r=g
V.M. Samael a insistat întotdeauna asupra necesității de a ne rupe de destinul implacabil care ne determină întotdeauna să ne conformăm în mod stupid cu mecanicitatea cu care suntem manipulați de la o existență la alta. Această luptă este enunțată în așa-numita Revoluție a Conștiinței, cu cei trei factori ai săi bine definiți în doctrina noastră…
El presente grabado fue realizado por el jesuita Ioanne David ─1546─1613─ y lo desarrolló en el octavo capítulo de su libro titulado Dvodecim specvla Devm aliqvando videre desideranti concinnata.
