Această gravură, colegi și colege, ne arată clar faptul că totul este planificat corespunzător de către preasfântul THEOMEGALOGOS încă de la începutul creației. Acesta este motivul pentru care ni se arată în latină și ebraică, prin fraze frumoase, arhitectura cosmică ce, în vremuri străvechi, a fost împărtășită cu acei discipoli cu adevărat interesați să cunoască anatomia divinului.
Prin intermediul Gnozei am ajuns să cunoaștem, în cadrul Kabalei doctrinare, ceea ce reprezintă pentru noi, gnosticii, ceea ce numim Arborele Sefirotic, cu toate dedublările care derivă din el însuși și care corespund diferitelor părți sacrosancte ale FIINȚEI noastre.
Această frumoasă gravură apare în fața ochilor noștri pentru a ne arăta echilibrul dimensiunilor și lumilor în spațiul interstelar. Din acest motiv este numită „Cântărirea lumilor”. Adică, arată modul în care Arhitectul Universului consideră că sunt distribuite energiile cosmosurilor și o face prin intermediul unei balanțe care indică unde se află energiile superioare și unde se află cele inferioare.
Din ordinul celui mai sfânt Theomegalogos, în zorii creației, Elohim s-au polarizat, bărbat și femeie, au efectuat un act de cea mai pură magie sexuală și, prin cuvinte de putere, mantre, au dat formă diferitelor dimensiuni ale spațiului sideral.
Omenirea adormită, care nu are o individualitate sacră, prețuiește mai mult lucrurile care constituie fantezia egoică decât dorința de a se apropia de lumea lui Hristos.
Se spune că arta alchimică a transmutării necesită o doză enormă de răbdare și un aliat al acesteia, perseverența.
Această gravură reprezintă decadența umanității scufundate într-o dezordine absolută, un nivel foarte scăzut al ființei, vanitatea. Toate acestea duc la decadența umanității în dezordine absolută, vanitate… duc la prostie, la entropie totală. Bogăția permite prostia și entropia totală.
Conștiința este o energie divină închisă de energiile malefice, Ego-ul. Trebuie să o trezim pentru a ne elibera de Ego și a ne apropia de Ființă.
Pentru a începe descrierea noastră vom spune că, dacă observăm centrul acestei gravuri artistice, vom vedea imediat figura lui Satan așezat pe sfera care reprezintă lumea noastră, aceasta pentru a ne arăta că, într-adevăr, el este cel care, din nefericire, conduce destinele acestui furnicar uman.
Această gravură, realizată de ilustrul Jakob Böhme (1575 și 1624), este un dialog între un suflet flămând, diavolul și un suflet luminat, direct către un destinatar, Siegmund Johann von Schweinichen.