Mult îndrăgiți/te cititori/toare,
Vă trimit al treilea desen dintr-o serie de gravuri despre virtuțile creștine realizate de Hieronymus Wierix ─1553-1619─, după desenele lui Maerten de Vos ─1532-1603.
Titlul acestei gravuri este…
…SPEIS FIDEI SEMEN PROMISSAE FIRMA SALVTIS ANCHORA, PER CHRISTVM GAVDIA RESTITVIT
─‘SPERANȚA, SĂMÂNȚA CREDINȚEI, ANCORĂ SIGURĂ A MÂNTUIRII PROMISE, PRIN CRISTOS READUCE FERICIREA.’─
Intrând în subiectul acestei gravuri, vedem în centrul ei o figură feminină înaripată pe o ancoră, cu o coroană de lauri pe cap, care seamănă grâu și arată spre cer. Fără îndoială, femeia în cauză este FECIOARA MAMĂ NATURĂ ─de aceea poartă lauri pe cap─, iar la picioarele ei se află ANCORA care, pe lângă faptul că alegorizează cele trei forțe primare, reprezintă în Masonerie finalul operei ermetice. Este evident că STELLA MARIS ─binecuvântata noastră Mamă Kundalini─ este cea care are puterea de a împrăștia sămânța, sămânța sacră, Ens-Seminis, care fecundează întreaga natură, inclusiv natura umană.
Această femeie arată cu degetul arătător al mâinii stângi spre nori, indicând figura lui Cristos, sugerându-ne prin acest gest că Domnul Perfecțiunilor aspiră să se încarneze în fiecare bărbat sau femeie care are năzuințe spirituale profunde. Cristos este adorat de Maria și de apostolul Ioan, simbol al Verbului încarnat.
În spate apare o altă femeie care poartă o pălărie și seceră grâul. Aceasta este FEMEIA ADEPT, cea care iubește transmutarea alchimică.
În fața femeii din centru, un bărbat sapă o groapă cu lopata printre ciulini, încercând să-și dezgroape comoara –vase și monede–, iar acțiunea lui este însoțită de următoarea frază latină, și anume:
Vanum est effossis terra inuigilare talentis. Erige Spem, tenta parta labore frui, Illic cor hominis, res est ubi condita chara. Sit Tibi thesarus conditus arce Dei.
Traducere: ‘Zadarnic este să veghezi asupra monedelor dezgropate din pământ. Înalță speranța, caută să te bucuri de lucrurile câștigate prin muncă. Inima omului se află acolo unde este păstrată moștenirea sa prețioasă. Fie ca pentru tine comoara să fie păzită în fortăreața lui Dumnezeu’.
Pe de altă parte, semințele de grâu care rămân în aer au fost semnalate și de o altă frază latină, să vedem:
En ueluti mandata solo non semina farra. ─Ni moriantur enim─ reddere nulla solent: Sic quoque rescisso fugientis stamine uitae, Vera tibi uita opitulante Deo.
Traducere: ‘Așa cum semințele care nu sunt plantate în pământ –ca să nu moară– nu dau nici un rod, tot așa, odată ce firul vieții trecătoare este tăiat, pentru tine există o viață adevărată dacă Dumnezeu îți vine în ajutor’.
Evident, cel care își transmută sămânța ─sexuală─ obține viața veșnică.
În fundalul gravurii noastre îl vedem pe regele David căit, într-un hambar sau o colibă. Are o liră la picioare. Această liră reprezintă Verbul încarnat și opera ermetică desăvârșită. Această scenă este însoțită și de o frază latină, iată-o:
En Sic Psalmographus uili uelatus amictu, Dum sua Davides stupra flet ante Deum. Eruet ille inopes, depressos mole laborum, Et quibus auxilij Spes rata nulla fuit.
Traducere: ‘Iată, astfel psalmistul, acoperit cu o haină fără valoare, în timp ce David plânge înaintea lui Dumnezeu pentru adulterele sale. El îi va găsi pe cei nevoiași, pe cei asupriți de greutatea muncii și pe cei pentru care speranța fusese socotită pierdută’.
Cei doi copii goi care apar lângă Mama Divină simbolizează inocența ce trebuie dobândită pentru a cuceri împărăția cerurilor.
Continuând descrierea noastră, în partea dreaptă sus găsim un înger cu un craniu în mână, care arată următorul text în latină:
Propitius est Dominus et cohibita est plaga.
Traducere: ‘Domnul este milostiv și ciuma a încetat’.
Este o referință la cartea a doua a lui Samuel, capitolul 24, versetul 25, care sună astfel: „Propitiatus est Dominus Terrae et cohibita est plaga ab Israel”, ceea ce înseamnă: ‘Dumnezeul Pământului a fost împăcat și ciuma a încetat în Israel’.
Pentru a încheia descrierea noastră, să observăm următoarele fraze în latină:
Quamuis est igitur meritis non deuia nostris, Magna tamen Spes est in bonitate Dei. Et trahit et longo consumit gaudia uoto: Scilicet alternent Spesque timorque fidem.
Traducere: ‘Prin urmare, atâta timp cât nu este îndepărtată din cauza greșelilor noastre, speranța în bunătatea lui Dumnezeu este mare și aduce cu sine și consumă bucuria cu un jurământ statornic: este evident că atât speranța, cât și frica se alternează în a produce credința’.
Permiteți-mi, prieteni și prietene, să vă ofer câteva fraze potrivite pentru această gravură:
„Aproape toate femeile devotate sunt curioase. Ele se răsplătesc pentru păcatele pe care nu le comit cu plăcerea de a le cerceta pe ale altora.”
Mirabeau
„Este indubitabil că adevărata devoțiune este sursa liniștii.”
La Bruyere
„Cerul răspunde întotdeauna rugăciunii drepte.”
Cervantes
„Cea mai mare pietate este cea mai secretă.”
Sterne
FAVETE LINGUIS.
─‘Vegheați asupra limbilor.’─
KWEN KHAN KHU
