Mult iubiți cititori și cititoare,
În această ocazie vă trimit această gravură intitulată…
…IMAGINI DELLI DEI DE GL'ANTICHI
─‘Imagini ale Zeilor din antichitate’─
Această carte a fost scrisă de Vincenzo Cartari ─1531-1569─, un mitograf și diplomat italian din perioada Renașterii.
Am ales imaginea care apare într-o ediție a cărții publicată în 1674, deoarece este mai detaliată decât celelalte ediții. Ea îi reprezintă pe Zeița Angerona, pe Zeul Tăcerii și pe Zeul Harpocrates.
În primul rând, trebuie să ne amintim că în Egiptul antic exista și o divinitate căreia i se închina cult, numită HARPOCRATES. Era simbolizată sub forma unui copil care își acoperea buzele cu un deget. Se spune că, inițial, această divinitate se numea HERUPAKROAT. Era asociată cu anumite rituri în care i se cerea transportarea în stare de Jinas…..
În literatura relaționată cu aceste simboluri se spune că Macrobius voia ca Angerona, cu gura legată și pecetluită, să arate că cel care știe să sufere și să păstreze tăcerea ascunzându-și durerile, în cele din urmă le depășește și apoi se bucură de ele cu veselie și plăcere.
Pliniu și Solinus au ajuns la concluzia că această zeiță a fost creată pentru a arăta că nu trebuie să se vorbească despre secretele religioase și nici să se divulge, la fel cum Numa Pompilio ─715-673 î.Cr.─, al doilea rege al Romei, a vrut să sublinieze că trebuie să se păstreze tăcerea asupra chestiunilor Zeilor, introducând cultul unei anumite Zeițe numite Tacita ─după cum scrie Plutarh.
Din acest motiv, egiptenii îl venerau și ei pe Zeul Tăcerii și îl păstrau alături de principalele lor divinități. La ei era cunoscut ca Harpocrates, iar la greci ca Sigalion. Condiția lui, potrivit lui Apuleius și Marcian, era aceea a unui copil care își ducea degetul la buze, ca atunci când i se cere cuiva să păstreze tăcerea. Uneori era reprezentat și ca Zeul Tăcerii, o figură fără chip, cu o mică pălărie și o piele de lup în jur, aproape complet acoperită de ochi și urechi, deoarece trebuia să vadă și să audă, dar să vorbească puțin. Și oricine poate să păstreze tăcerea când dorește, dar nu poate spune întotdeauna ce vrea: aceasta o arată pălăria, simbol al libertății, așa cum s-a spus deja. Și se spune că lupul îl lasă mut pe cel care îl vede înainte de a fi descoperit și că, atunci când fură ceva, fuge atât de silențios încât abia îndrăznește să respire.
Prin urmare, este o virtute să păstrezi tăcerea în vremuri de nevoie, deoarece un om prudent nu trebuie să își piardă timpul cu multe cuvinte deșarte, ci, păstrând tăcerea, trebuie să chibzuiască lucrurile cu mare atenție înainte de a le discuta, iar apoi să spună doar ceea ce este necesar.
În alte surse se spune că Angerona, Zeița Tăcerii, nu avea temple proprii, ci doar o statuie în Templul Zeiței Volupia ─zeița desfătării─, cu care este uneori confundată. Aceasta din urmă era o divinitate de o frumusețe extraordinară, născută din uniunea lui Cupido ─numit și Amor sau Eros─ și Psique, sau Sufletul.
Sărbătorile dedicate Angeronei, numite Angeronalia sau Divalia, aveau loc pe 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă. În acea zi, pontifii aduceau un sacrificiu Zeiței Angerona într-un Templu pe care Zeița Volupia îl avea în Roma, Sacellum Volupiae, pe Via Nova, la Porta Romana.
Dumézil ─un istoric francez─ a remarcat că Zeițele Romane ale căror nume se termină cu sufixul ona sau onia au rolul de a-i ajuta pe credincioși să depășească un moment sau o situație de criză particulară. Exemple includ pe Bellona, care îi ajută pe romani să treacă prin război în cel mai bun mod posibil; Orbona, care are grijă de părinții care au pierdut un copil; Pellonia, care alungă dușmanii; Fessonia, care îi ajută pe călători să învingă oboseala…
Ce ne spun toate aceste mistere, colegi și colege?
În primul rând, să începem prin a face referire la invitația la tăcere arătată de Zeița Angerona. Chiar în vremurile străvechi, o condiție SINE QUA NON pentru a participa la tradițiile sacre era SĂ ȘTII SĂ PĂSTREZI TĂCEREA. V.M. Samael a ajuns să creeze camerele superioare deoarece, cu siguranță, în acele camere se vorbea despre lucruri care apoi nu trebuiau comentate când participanții ieșeau din acele incinte. În vechime, prieteni și prietene, de exemplu, cel sau cea care încălca secretul Arcanului A.Z.F. era condamnat la moarte, iar cenușa lui era împrăștiată în cele patru vânturi. De asemenea, când un Inițiat primea numele sacru al FIINȚEI sale, acesta trebuia comunicat numai directorului templului, iar dacă acesta îi dădea permisiunea, atunci putea să-l spună altor Inițiați sau persoanelor din cercul său, în caz contrar trebuia să-l păstreze în tăcere.
Ce ni s-a întâmplat astăzi? Ei bine, faptul că starea Conștiinței noastre adormite, manipulată de agregatele psihologice, nu le-a permis colegilor de pe cale să fie cu adevărat ERMETICI și nimeni nu mai știe să păstreze tăcerea cu privire la experiențele sale animice, și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, povestim în cele patru vânturi orice experiență animică pe care o primim în lumile interne. Tăcerea este legată de natura FIINȚEI. FIINȚA nu este guralivă și nici o entitate căreia să-i placă să se laude cu experiențele sale.
În zilele noastre, s-a dat Arcanul deoarece această umanitate s-a degenerat în mod inexorabil, iar Loja Albă a aruncat deja totul în joc pentru ca să se salveze cine poate, nu pentru că această umanitate l-ar fi meritat. Persoane cărora Maestrul Samael le-a revelat numele lor intern au sfârșit prin a-l trăda, precum așa-zisul Maestru Desoto ─E. V. Q. ─ și alții. În fine, trăim vremuri care sunt antiteza acelor alte epoci în care domnea sacrul.
Este foarte adevărat că, atunci când ne obișnuim să nu ne mai plângem de necazurile noastre, ajungem să le depășim în cele din urmă și apoi simțim acea fericire pe care ne-o produce faptul că am reușit să depășim încercările existenței noastre.
Fără îndoială că este de asemenea datoria noastră SĂ ȘTIM SĂ PĂSTRĂM TĂCEREA cu privire la secretele Zeilor. Multe confidențe ale Patriarhului nostru, care fuseseră încredințate unor colegi, au ajuns să fie comentate în mod vulgar de către unii discipoli, ca și cum ar fi fost vorba despre lucruri vulgare din viața obișnuită. Acest lucru se numește IGNORANȚĂ.
Când ni se vorbește despre abilitățile lupului, care știe să audă și să vadă, dar nu să vorbească, ni se spune că trebuie să imităm această creatură. Oarecum asemănători cu acest animal sunt Arhonții Destinului, care nu spun niciodată când vor pedepsi umanitatea noastră, ci se dedică doar observării ei, ascultării a ceea ce face și, în funcție de corectitudinea acțiunilor sale, o pedepsesc sau nu. De aceea, ei sunt numiți și LUPII LEGII.
De asemenea, ni se spune că Pliniu și Solinus au ajuns la concluzia că Zeița Angerona fusese creată pentru a garanta tăcerea asupra ceremonialelor religioase, deoarece, tocmai acesta este un lucru pe care trebuie să îl respectăm ca deziderat al Fraternității Albe. Cu toate acestea, mulți dintre colegii noștri, încălcându-și angajamentul făcut în fața ALTARULUI, au decis să abandoneze studiile noastre și, ca parte a lipsei lor de respect față de lucrurile sacre, s-au dedicat să își bată joc în mod public de ceremonialele noastre.
Închei indicând cele trei figuri care apar în prezenta gravură, și anume:
- Zeul Tăcerii plin de ochi pe tot corpul său indicându-ne că vede totul.
- Zeița Angerona cu gura pecetluită și legată pentru a nu rămâne îmbuteliată în speculațiile sale despre suferințe.
- Zeul HARPOCRATES ─divinitate egipteană─, care își acoperă gura cu unul dintre degete, are un șarpe pentru a indica înțelepciunea serpentină și o mică figură care ni-l arată pe zeul Horus sub forma unui șoim.
Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecție:
„Dacă tunica mea ar ști ce gândesc, aș arde-o.”
Alfonso V de Aragón
„Cui îi spui secretele tale, îi dai libertatea ta.”
Fernando de Rojas
„Care este cel mai liber om? Cel care a încredințat cele mai puține secrete, din cauza cărora ajung oamenii sclavi.”
Quevedo
„Nechibzuit, foarte nechibzuit este acela care, dezvăluind un secret altcuiva, îl roagă insistent să-l păstreze.”
Cervantes
„Nefericit cel care ar cunoaște secretele pe care tăcerea le ascunde.”
Dante
SOL IUSTITIAE, ILLUSTRA NOS.
─‘Soare al dreptății, luminează-ne.’─
KWEN KHAN KHU
