Mult îndrăgiți prieteni,
Cu această ocazie vă trimit o gravură atribuită unui poet italian pe nume Attila Bocchi, care a trăit între anii 1488 și 1562. Această gravură aparține unui text numit Symbolicarum questionum de Universo Genere.
Titlul acestei gravuri este…
…HERCVLES GALLICVM
Această gravură îl reprezintă pe Zeul Hercule Galicul, care în mitologia celtică este paralela dintre Alcides sau Heracles grec și Hercule roman. El este considerat zeul elocvenței și de aceea a fost numit Ogmios ─Ogmius.
Asemenea lui Hercule grec sau roman, el poartă o piele de leu, o măciucă și un arc cu săgeți. Însă Ogmios este înfățișat cu lanțuri lungi de aur care ies din gura lui și ajung la urechile adepților săi.
Fără îndoială, dragi cititori, în această gravură ni se arată, încă o dată, forța Cristosului intim, al cărui verb pătrunde totul și a cărui putere este enormă, toate acestea făcându-l să fie considerat, chiar și în Creștinism, Domnul Marelui Cuvânt.
Înainte de a intra în descrierea acestei gravuri foarte vechi, să vedem câteva fraze latine care ne spun:
«Hic Hercules est Gallicus: intellegat qui auret habet». Traducere: ‘Iată-l pe Hercule Galic: cine are urechi să înțeleagă’.
«Cura et labore perfici eloquentiam». Traducere: ‘Prin intermediul educației și al efortului, să fim educați în elocvență’. Apoi continuă aceste strofe:
„Discere quisquis auet bene, dicere, discat oportet ille prius studium id, cura, laborq; facit. Si studium affuerit summum, quidam ardor amoris, Tum nihil obfuerint cura, laborq; tibi. Qui Gallum Alcidem semel auribus hauserit ultro ille disertus erit non modo, sed sapiens”.
Traducere: ‘Cel care dorește să învețe să vorbească bine, este oportun ca mai întâi să învețe; sârguința și efortul fac posibil acest lucru.
Dacă există cea mai mare sârguință și un fel de ardoare, atunci dedicarea și efortul nu vor fi departe de tine.
Cel care l-a primit cu urechile pe Alcides Galicul, va fi spontan nu doar elocvent ci și înțelept’.
Vă atașez câteva comentarii ale unor cercetători:
„Ogmios este elocvența sigură de puterea sa, Zeul care, prin magie, își atrage credincioșii. Este, de asemenea, un simbol al puterii cuvântului ritual care unește lumea oamenilor cu lumea Zeilor. În numele său se rostesc binecuvântările în favoarea prietenilor și blestemele împotriva dușmanilor.
Zeitatea irlandeză cea mai apropiată de Ogmios este Ogham, un războinic din Túata de Danann căruia i se atribuie și inventarea alfabetului ogham, semne magice a căror forță este atât de mare încât poate paraliza adversarul. În mitologia irlandeză Túata de Danann înseamnă poporul zeiței Danu, numit și Túata Dé, adică poporul Zeilor. Atât Ogmios, cât și Ogma sunt cunoscuți ca zeități ale elocvenței”.
Imaginea lui Hercule Galicul, care ne arată că Cristosul intim are întotdeauna discipoli apropiați ─apostoli─ pe care îi învață misterele sale sacre.
Alegoria elocvenței, reproducere a unui desen de Albrecht Dürer, British Museum.
În această imagine îl putem vedea pe Hercule Galicul asumându-și atributele lui Hermes sau Mercur, deoarece poartă aripi la picioare, iar în mâna dreaptă ține caduceul serpentin. De asemenea, putem vedea coiful înaripat și o stea care îl ghidează. Aceasta pentru a semnifica faptul că Cristosul intim, pe lângă faptul că posedă cuvintele de putere pentru a genera noi circumstanțe și a ghida mulțimile, este însăși steaua călăuzitoare capabilă să ne conducă până în cerurile Conștiinței. Cuvântul Domnului ajunge la urechile mulțimilor și are capacitatea de a pătrunde chiar în sufletele lor.
Doctrina noastră ne subliniază faptul că cel care are ardoare adevărată ─a se citi năzuințe─, va avea mai curând întrupată prezența lui Hercule intim în el însuși și, evident, verbul său va fi mai elocvent și înțelepciunea sa mai deplină, deoarece Cristosul intim se evidențiază ca fiind VERBUL ÎNCARNAT și se bucură de omnisciență.
În gravura noastră îl vedem pe Hercule Galicul urcat într-un car tras de boi, în timp ce din gura sa ies acele lanțuri de aur. Aceste lanțuri de aur simbolizează însuși VERBUL DE AUR sau LIMBA DIVINĂ a Cristosului nostru intim. Aceasta este puterea Domnului Perfecțiunilor. Sufletele care îi urmează cuvintele vor primi mai devreme sau mai târziu darurile spiritului și eliberarea lor.
Vă trimit acum câteva fraze pentru reflecție:
„Fără îndoială că adevărata devoțiune este sursa liniștii.”
La Bruyere
„Cerul favorizează întotdeauna cererea dreaptă.”
Cervantes
„Cea mai mare devoțiune este cea mai secretă.”
Sterne
„Aproape toate credincioasele sunt curioase. Se răsplătesc pentru păcatele pe care nu le comit prin plăcerea de a scruta păcatele altora.”
Mirabeau
DONA NOBIS PACEM.
─‘Dă-ne nouă pacea.’─
KWEN KHAN KHU
