Această frumoasă gravură apare în fața ochilor noștri pentru a ne arăta echilibrul dimensiunilor și lumilor în spațiul interstelar. Din acest motiv este numită „Cântărirea lumilor”. Adică, arată modul în care Arhitectul Universului consideră că sunt distribuite energiile cosmosurilor și o face prin intermediul unei balanțe care indică unde se află energiile superioare și unde se află cele inferioare.
Indiscutabil, toți cei care încercăm să trăim Calea Secretă pe care ne-o predă Gnoza, trebuie să ne fie foarte clară necesitatea imediată de a ști să ne rugăm, de a ști să trăim și de a ști să murim.
Această gravură, pe lângă frumusețea sa, ne amintește de arhetipurile legate de eternitate pe care le găsim în scrierile sacre din toate timpurile.
Mă bucur să vă prezint această pictură în ulei realizată de un artist pe nume Lorenzo Lotto, din jurul anului 1505. Această lucrare este păstrată în Galeria Națională de Artă din Washington.
Titlul acestei opere de artă este Alegoria castității sau Alegoria somnului vigilent al sufletului.
Dragi cititori, indiferent dacă vrem să o vedem pe zeița Diana asociată cu o altă zeitate în această gravură, ceea ce ne interesează pe noi în Gnoză este relația castei Diana cu Mama noastră Divină și cu munca enormă de a ne vâna nenumăratele noastre agregate psihologice pe care le purtăm în adâncurile noastre psihice.
Această sculptură, de origine etruscă, este realizată din bronz și se estimează că a fost creată în jurul anului 400 înainte de Cristos în apropierea orașului Arezzo ─Italia─, loc în care a fost găsită în 1553. Are 129 cm lungime și 78 cm înălțime. În prezent, se află în Muzeul Arheologic Național din Florența.
Peisaj cu Părintele Timp ca un bărbat înaripat și gol, cu coasă și clepsidră, și personificarea feminină a sârguinței ─diligentia─ și a hărniciei ─sedulitas─, cu un război de țesut sau un fus. În prim-plan o pasăre.
Ce înseamnă toate acestea?
Aceasta înseamnă, stimați cititori, că singurul sens adevărat al existenței noastre este să trăim pentru FIINȚĂ și virtuțile sale. FIINȚA este totul și este capabilă să învingă moartea. Cu FIINȚA continuăm în regiunea morților, dar bucurându-ne de demnitate, de inteligență, de Conștiință și bucurându-ne de o plenitudine greu de definit.
Din ordinul celui mai sfânt Theomegalogos, în zorii creației, Elohim s-au polarizat, bărbat și femeie, au efectuat un act de cea mai pură magie sexuală și, prin cuvinte de putere, mantre, au dat formă diferitelor dimensiuni ale spațiului sideral.
Omenirea adormită, care nu are o individualitate sacră, prețuiește mai mult lucrurile care constituie fantezia egoică decât dorința de a se apropia de lumea lui Hristos.