Dragi cititori, indiferent dacă vrem să o vedem pe zeița Diana asociată cu o altă zeitate în această gravură, ceea ce ne interesează pe noi în Gnoză este relația castei Diana cu Mama noastră Divină și cu munca enormă de a ne vâna nenumăratele noastre agregate psihologice pe care le purtăm în adâncurile noastre psihice.
Această sculptură, de origine etruscă, este realizată din bronz și se estimează că a fost creată în jurul anului 400 înainte de Cristos în apropierea orașului Arezzo ─Italia─, loc în care a fost găsită în 1553. Are 129 cm lungime și 78 cm înălțime. În prezent, se află în Muzeul Arheologic Național din Florența.
Peisaj cu Părintele Timp ca un bărbat înaripat și gol, cu coasă și clepsidră, și personificarea feminină a sârguinței ─diligentia─ și a hărniciei ─sedulitas─, cu un război de țesut sau un fus. În prim-plan o pasăre.
Ce înseamnă toate acestea?
Aceasta înseamnă, stimați cititori, că singurul sens adevărat al existenței noastre este să trăim pentru FIINȚĂ și virtuțile sale. FIINȚA este totul și este capabilă să învingă moartea. Cu FIINȚA continuăm în regiunea morților, dar bucurându-ne de demnitate, de inteligență, de Conștiință și bucurându-ne de o plenitudine greu de definit.
Din ordinul celui mai sfânt Theomegalogos, în zorii creației, Elohim s-au polarizat, bărbat și femeie, au efectuat un act de cea mai pură magie sexuală și, prin cuvinte de putere, mantre, au dat formă diferitelor dimensiuni ale spațiului sideral.
Omenirea adormită, care nu are o individualitate sacră, prețuiește mai mult lucrurile care constituie fantezia egoică decât dorința de a se apropia de lumea lui Hristos.
Această gravură reprezintă decadența umanității scufundate într-o dezordine absolută, un nivel foarte scăzut al ființei, vanitatea. Toate acestea duc la decadența umanității în dezordine absolută, vanitate… duc la prostie, la entropie totală. Bogăția permite prostia și entropia totală.
Această gravură frumoasă ne arată că răscumpărarea noastră este posibilă doar cu ajutorul crucii.
Estos grabados representan al Dios Hércules Gálico, quien es el paralelo del Heracles griego y del Hércules romano.
Această frumoasă gravură ne arată înainte de toate măreția căutării căii Cristosului intim. Îl vedem pe acesta în interiorul unui nor arătându-i unui devot globul, care reprezintă haosul spermatic, încununat de o ramură de laur, simbol, de asemenea, al triumfului ermetic.