Mult iubiți cititori și cititoare,
Mă bucur să vă prezint această pictură în ulei realizată de un artist pe nume Lorenzo Lotto, din jurul anului 1505. Această lucrare este păstrată în Galeria Națională de Artă din Washington.
Titlul acestei opere de artă este…
…ALEGORIA CASTITĂȚII
SAU ALEGORIA SOMNULUI VIGILENT AL SUFLETULUI
Să începem prin a observa un peisaj vast împădurit care servește drept fundal al scenei cu strălucirea apusului de soare.
În centru, scăldată într-o lumină misterioasă, vedem o tânără femeie desculță, îmbrăcată într-o tunică albă, asortată cu o mantie aurie, sprijinită ușor de trunchiul unui dafin cu două ramificații, totul amintind de figura mitologică a Daphnei și de destinul ei. Este în armonie cu sentimentul de liniște, o stare suspendată de viziune purificatoare, care este diferită de abandonul inconștient al somnului. Sus, deasupra tinerei fete, un îngeraș revarsă peste ea o cascadă de floricele albe, poate o aluzie la poezia lui Petrarca: „Chiare, fresche et dolci acque”, ‘Ape limpezi, proaspete și dulci’.
Doi satiri, o femeie care apare în spatele unui copac, în stânga, și un bărbat întins care se uită la un recipient de sticlă, în dreapta, în prim-plan, lângă un iaz, reprezintă, respectiv, capcanele iubirii carnale și beția, care sunt ignorate de fecioară. Originalitatea acestor elemente și libertatea compozițională demonstrează inventivitatea și ironia tipice artistului Lotto.
Pictura atestă că autorul său cunoștea tema vegherii în somn, un motto despre auto-observarea psihologică și alchimică.
Ce ascunde realmente această frumoasă operă de artă?
În domnița culcată pe trunchiul unui dafin putem vedea simbolul sufletului ─îmbrăcat în trup omenesc─ rămânând indiferentă la dorințele Eului animal, care au provocat cu milioane de ani în urmă celebra cădere angelică.
Acest act i-a transformat pe locuitorii lemuri în satiri desfrânați care, din păcate, prin acel act au pierdut purificarea pe care o posedau inițial și, de atunci, căzuți deja în dizgrație, Legea Întoarcerii și Recurenței îi ține captivi în faimoasa Roată a Samsarei din teogonia hindusă. Prin învățăturile gnostice este posibilă redobândirea acelei stări interioare angelice prin aplicarea celor trei factori ai Revoluției Conștiinței, și anume: moartea Eului, a doua naștere ─termen alchimic─ și sacrificiul pentru umanitate.
Aceasta nu are nicio legătură cu abstinența catolică care a produs atât de multe tulburări în rasa umană. Este vorba mai degrabă de o sexualitate sacră practicată de masele umane chiar înainte de rebeliunea angelică, citată de crezurile religioase ale lumii noastre, astăzi destul de îndepărtate de cruda realitate care s-a abătut asupra rasei noastre.
Textele antice și sacre subliniază faptul că, într-adevăr, în acele vremuri îndepărtate, persoanele luciferine umblau prin multe locuri încercând să convingă alți oameni de cât de minunată era fornicația; fără nicio îndoială o adevărată abominație.
Un alt detaliu foarte curios este cel care ne permite să îl vedem pe satirul de sex masculin turnând din ulcior sau vasul hermetic ─simbol al yoni-ului feminin─ pentru a-și alimenta propriul desfrâu. Acest lucru ne permite să intuim că artistul cunoștea arta transmutării apelor geneziace, care permite creaturii umane propria regenerare totală.
Îngerașul care lasă să cadă o cascadă de floricele albe alegorizează în acest caz protecția de care se bucură sufletele regenerate și, din acest motiv, Cupidon însuși este cel care le protejează cu iubirea sa adevărată… Cu siguranță, IUBIREA CONȘTIENTĂ este o armură puternică pentru a înfrunta lumea mayavico-iluzorie care menține alienate mințile furnicarului nostru uman.
Observați că la ambii satiri membrele inferioare sunt asemănătoare cu cele ale țapului, tocmai din cauza animalității în care au rămas captivi.
Să nu uităm, pe de altă parte, că arborele de dafin are calități magice minunate, iar faptul că domnița din pictura noastră este sprijinită pe trunchiul său ne indică faptul că ea este asociată cu această magie deoarece natura sa sufletească este încă liberă de pata păcatului.
Vă trimit acum câteva fraze care sunt în concordanță cu tema prezentată de această pictură, să vedem:
„Dacă nu este o virtute castitatea, este, totuși, cu siguranță o forță.”
Jules Renard
„Abundența iubirii produce comoara castității.”
Rabindranath Tagore
„Conștiința este vocea sufletului; pasiunile sunt vocea trupului. Conștiința are mai mult de o mie de limbi.”
Shakespeare
„Nu a existat niciodată vreo femeie frumoasă care să nu fi petrecut timp în fața oglinzii.”
Shakespeare
„Primul sărut, să știți, nu se dă cu gura, ci cu ochii.”
Paul Bernard
MEMENTO MORI.
─‘Amintește-ți că într-o zi vei muri.’─
KWEN KHAN KHU