Dragi prieteni/ne,
Vă trimit această a patruzeci și cincea emblemă din cartea de embleme a lui Daniel Cramer intitulată…
…NIL SIT IN ORE, QVOD NON PRIUS IN SENSU
Acest emblemă aparține colecției numită Octoginta emblemata moralia nova ─‘Optzeci de noi embleme morale’─, care a fost publicată la Frankfurt ─Germania─ în anul 1630.
Prima frază ne spune:
Qvis dabit ori meo custodiam, et super labia mea signaculum certum, & non cadam?
Traducere: ‘Cine va pune o pază la gura mea și un sigiliu sigur pe buzele mele, ca să nu cad?’.
Aceasta, răbdători cititori, este o citare din cartea Ecleziasticul sau Sirach, care în latină spune:
Quis dabis ori meo custodiam et super labia mea signaculum aptum ut non cadam ab ipsis, et lingua mea perdet me?
Traducere: ‘Cine va pune strajă gurii mele și pe buzele mele un sigiliu al prudenței, ca să nu ajung să cad din pricina lor și limba mea să nu mă piardă?’.
NIL SIT IN ORE, QVOD NON PRIUS IN SENSU.
Traducere: ‘Nu există nimic în gură care să nu fi fost mai întâi în simțuri’.
Această frază este o modificare a unei axiome a filosofiei peripatetice antice ─aristotelice─, care spune: Nihil est in intellectu quod non sit prius in sensu, adică ‘nu există nimic în intelect care să nu fi fost mai întâi în simțuri’. S-ar putea spune, de asemenea, că nu există nimic în înțelegere care să nu fi fost mai întâi în simțuri.
Ultima frază ne spune:
Est sapiens cordis moderator et oris: in unum ergo vt conveniant, cor preme, claude labra.
Traducere: ‘Înțeleptul este cârmuitor al inimii și al gurii, prin urmare, pentru ca acestea să se contopească într-una singură, stăpânește-ți inima și pecetluiește-ți buzele’.
Dragi cititori, învățăturile noastre ne insistă asupra necesității de a modera cuvântul, verbul, deoarece, deși pare neobișnuit, verbul este conectat cu sexul, iar când cineva a desăvârșit MAREA OPERĂ, totul se rezumă la PUTEREA CUVÂNTULUI. Prin urmare, trebuie să fim atenți la modul în care ne folosim puterea verbală.
Sfântul Apostol Iacob, Patronul Marii Opere, ne spune în epistola sa universală lucruri precum acestea: „Priviți marile corăbii, enorme, și totuși, ele sunt conduse cu o cârmă mică; la fel, corpul nostru, chiar dacă este mare, trebuie să știe să stăpânească acea mică bucată de carne care este limba noastră”.
Verbul, folosit în mod greșit, poate aprinde mari incendii în mințile semenilor noștri. Să observăm cum cele două mari războaie mondiale care ne-au precedat în istorie au fost ațâțate de cuvintele răutăcioase ale multora dintre protagoniștii lor. Bârfa, „se spune că se spune”, calomnia, insulta gratuită, toate acestea fac parte din devierea cuvântului către labirinturi tenebroase.
Pe de altă parte, V.M. Samael ne-a spus-o bine în conferințele sale: inima, centrul magnetic al cardiasului, este, de asemenea, un cuib otrăvitor al multor agregate care ne întunecă Conștiința și ne fac să cădem pe calea erorii. Acolo, în centrul inimii, se află agregate sentimentaloide-desfrânate, agregate de ranchiună, de răutate față de aproapele nostru etc., etc., etc., pe care trebuie să le examinăm cu atenție pentru a nu fi înșelați de falsul sentiment al Eului.
Acesta este motivul pentru care vedem în această gravură o femeie lovind cu ciocanul o inimă, folosind ciocanul voinței pentru a nu permite ca agregatele psihologice despre care am vorbit în rândurile de mai sus să se instaleze în ea.
Pe gura acestei femei observăm, de asemenea, un lacăt cu care vrea să se asigure că nu vorbește doar de dragul de a vorbi, și astfel își controlează verbul, cuvântul.
Binecuvântata Lojă Albă le cere Adepților săi să fie atenți la cuvânt, deoarece acesta poartă întotdeauna anumite vibrații care pot fi benefice sau dăunătoare.
În partea de jos a locului în care lucrează această femeie putem observa, de asemenea, clești și alte instrumente specifice celor care lucrează în fierării.
Închei explicația acestei gravuri cu câteva fraze potrivite pentru reflecție:
„Cuvântul este mai puternic decât tunul.”
José de la Luz y Caballero
„Ce transformare prodigioasă este cea a cuvintelor, docile, inerte, în turma stilului vulgar, atunci când le convoacă și le comandă geniul artistului!”
José Enrique Rodó
„Mai bine să suferi decât să te bucuri; căci bucuria este fericire, iar suferința este rafinament; a te bucura de Dumnezeu este încântare, a suferi pentru El este rafinament.”
Quevedo
„Nu putem evita pasiunile, dar le putem învinge.”
Seneca
„De multe ori, pasiunea îl face pe cel mai înțelept om să devină nebun, iar pe cel mai nebun să devină înțelept.”
La Rochefoucauld
AGNUS DEI, QUI TOLLIS PECCATA MUNDI.
─‘Mielul lui Dumnezeu, care iei păcatele lumii.’─
KWEN KHAN KHU