Pentru a trăi IUBIREA CRISTICĂ, va trebui să fim trădați –de aici punga cu monede care apare în grădina cristică–, va trebui să experimentăm cele trei cuie ale crucii mântuitorului, vom suferi coroana de spini la fiecare pas al călătoriei noastre, vom fi victime ale insolenței Eului –adică biciul–, va trebui să dobândim voința cristică –indicată de ciocan– etc., etc., etc.
Titlul gravurii noastre ne invită să luptăm pentru viața noastră, să luptăm pentru Cristosul nostru, iar cuvintele în latină, traduse, ne arată că totul este, în realitate, o absolută deșertăciune…
Această gravură ne vorbește clar despre nevoia imperioasă de a prinde oportunitatea ─Occasio─ și de a o reține pentru a o valorifica la maximum, așa cum ne arată gravura. Tinerii reprezintă umanitatea în general atunci când aceasta ─cel puțin temporar─ devine conștientă de a ști cum să-i fure timpului oportunitățile care apar uneori de-a lungul acestuia.
V.M. Samael a insistat întotdeauna asupra necesității de a ne rupe de destinul implacabil care ne determină întotdeauna să ne conformăm în mod stupid cu mecanicitatea cu care suntem manipulați de la o existență la alta. Această luptă este enunțată în așa-numita Revoluție a Conștiinței, cu cei trei factori ai săi bine definiți în doctrina noastră…
Indiscutabil, toți cei care încercăm să trăim Calea Secretă pe care ne-o predă Gnoza, trebuie să ne fie foarte clară necesitatea imediată de a ști să ne rugăm, de a ști să trăim și de a ști să murim.
Entuziasmul mistic este un ingredient fundamental în căutarea permanentă a FIINȚEI.
Acest entuziasm ne deschide porțile ideilor, arhetipurilor superioare, ÎNȚELEGERII muncii gnostice și corespunzătoarei continuități a scopurilor.
În mod misterios, această gravură ilustrează pentru noi toți cele două aspecte ale Dumnezeului Mamă despre care V.M. Samael Aun Weor ne vorbește din plin în operele sale.
Omenirea adormită, care nu are o individualitate sacră, prețuiește mai mult lucrurile care constituie fantezia egoică decât dorința de a se apropia de lumea lui Hristos.
La prudence est la vertu fondamentale que nous devons atteindre pour observer si des changements ont eu lieu dans notre travail intérieur.
Această operă de artă reprezintă cruzimea, ipocrizia, egoismul care au otrăvit inima societăților umane care trăiesc acum pe fața Pământului.